sâmbătă, 7 septembrie 2013

Europa si pericolul Dac - https://www.youtube.com/watch?v=x4-26M-l4Vc&feature=related

Europa si pericolul dac

Scris de Marin Neacșu 2013-07-28 17:32 70 comentarii

Puţin îmi pasă că voi fi catalogat dus cu pluta. Puţin îmi pasă că unii vor spune că fabulez. Puţin îmi pasă că se vor găsi mai ştiu câţi “progresişti” care sa susţină că ideile mele sunt “ceauşiste”. Puţin îmi pasă că vor spune mulţi că îmbrăţişez teorii ale conspiraţiei “aberante”. Puţin îmi pasă că voi deranja anumite cercuri ale puterii printre care şi ale serviciilor care ar trebui să se ocupe de exact ceea ce voi spune eu aici şi nu de lenjeria intimă a elevilor de liceu.

Mie îmi pasă de ceea ce se întâmplă ţara mea aşa cum am învăţat despre ea de-a lungul timpului, cu bune cu rele, cu fapte de care sunt mândru şi fapte care aş fi vrut să nu se întâmple, cu istoria ei, mai eroică şi mai ruşinoasă, cu eroii, domnitorii, scriitorii, savanţii artiştii ei, unii mai talentaţi, mai învăţaţi, alţii mai puţin, unii mai virtuoşi alţii mai păcătoşi. Toţi aceşti oameni, toate aceste evenimente formează la un loc moştenirea poporului căruia îi spunem român, chiar dacă mulţi nu sunt de acord, din varii motive, toate aceste evenimente care s-au petrecut în această zonă geografică căreia îi spunem România şi pe lângă actualele graniţe, toate pietrele praful, aerul, solul şi subsolul cu dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele, cetăţile acoperite de pământ, scrierile, muzica, operele compuse pe acest pământ, au format şi formează ceea ce astăzi încă numim România.

Toate acestea însă vin din vechime, o vechime pe care unii nu vor să o recunoască, unii nu vor să o accepte, unii nu vor să o scoată la suprafaţă, unii nu vor să o lasă să se exprime, alţii vor să o îngroape sau să o distrugă pentru că reprezintă un pericol. Un pericol la adresa unei Europe care sub masca civilizaţiei şi “progresului”, a unei “democraţii” impuse de o “elită” financiară străină de chiar interesele ţărilor care o compun, un pericol la adresa unor interese meschine de dominaţie subjugare şi acaparare, desfiinţare a identităţilor naţionale, nu face altceva decât să dezbine ca să poată stăpâni.

Suntem învăţaţi, îndreptaţi, convinşi, dirijaţi, împinşi, aruncaţi, îngrădiţi, forţaţi către o Europă “comună, a tuturor” unii îi spun “Statele Unite ale Europei” adică un fel de federaţie formată din state care îşi pierd identitatea, îşi pierd tradiţiile, îşi pierd obiceiurile, îşi pierd conştiinţa de neam, îşi pierd istoria, îşi pierd resursele pe care le pun la dispoziţia unor conducători ascunşi sub masca democraţiei, care practic urmăresc nu progresul ci distrugerea identităţii Europei. Nu pare nimănui ciudat că la nivel de stat suntem sfătuiţi să ne “regionalizăm” să ne “autonomizăm” să ne fărâmiţăm ca să putem “supravieţui”, ca unică şansă de dezvoltare şi conducere, pentru “descentralizarea” conducerii “greoaie actuale” dar la nivel European suntem strânşi ca oile în ţarc, îndemnaţi să facem toţi cum comandă “baciul” de la Bruxelles sau mai ştiu eu de unde, ni se impun legi de uniformizare care se aplică însă diferit deşi sunt aceleaşi, căci acolo unde e nevoie, ele pot fi “interpretate” în culoarea locală doar ca să mulţumească interesele celor care le impun? Nu vede nimeni că se umblă cu două măsuri, una de fărâmiţare la nivel statal, alta de “anclusare “la nivel European? Care din politici e bună, cea segregaţionistă, sau cea unionistă? De ce nu se aplică una din ele? Inamicul numărul unu al celor ce fac această politică ciudată, a celor care o aplică şi a celor ce o susţin este istoria. Acea istorie despre care vorbeam mai sus, acea istorie care ne arată cine suntem, de unde venim, care ne sunt rădăcinile, care ne sunt valorile, care ne sunt drepturile şi bogăţiile, drumul şi direcţia. Ei, “Europenizaţii” vor să construiască o altă istorie care să înceapă cu ei. Tot ce a fost până acuma trebuie uitat, istoria, lumea, civilizaţia, umanitatea, universal începe cu ei, ei fac legile, ce a fost până acuma nu a existat, trebuie şters din memoria omenirii.

Preşedintele ţării ne spune că trebuie să ne cedăm suveranitatea, că trebuie să ne gândim la interesele Europei. Premierul României, ne spune că istoria României a început la 1918, ştergând din câteva cuvinte istoria neamului românesc, indiferent când şi-a căpătat acest nume. Dar oare, istoria Românilor a celor care ne numim aşa indiferent în ce ţară trăim, a început doar în 1918? Unii spuneau până acum 24 de ani că istoria României ar fi început la 23 August 1944, dar şi ei acceptau totuşi că” trăim aici de 2000 de ani”, nici ei nu au vrut să ne rupă de rădăcinile istorice, doar au cosmetizat ultima parte a istoriei, ca să le dea lor bine la imagine. Astăzi însă, trăim vremuri mult mai vitrege. Astăzi toată “lumea bună” vrea să uităm cine am fost, cine suntem şi ce reprezentăm ca popor astăzi suntem împinşi spre o globalizare nu numai economică şi financiară ci şi istorică, spirituală, de identitate.

Astăzi în România a devenit periculos să rosteşti cuvântul Dac, Dacia, (doar ca maşină mai este admis pe ici pe colo, dar va dispărea şi asta, vom vorbi de Renault, Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur sânge, toate” legate” de istoria Daciei) astăzi în România la şcoală nu se mai învaţă despre daci decât că au fost conduşi de unul cu apucături suicidale iar apoi am fost “preluaţi şi prelucraţi” de un popor luminat, aşa cum suntem preluaţi acum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare cum vom face şi acum. Nu li se spune însă copiilor că conducătorii acestor imperii şi atunci şi acum au urmărit nu să ne “civilizeze” şi să ne facă viaţa mai bună, ci să ne exploateze minele şi bogăţiile-culmea culmilor – aceleaşi mine de aur şi atunci şi acum. Spre norocul nostru atunci, marele imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celălalt fiind păstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi facă plecaţi până la urmă pe “marii civilizatori”. Spre ghinionul nostru acum nu mai există Dacia Liberă, actualii conducători(sint de sorginte sionista-Iliescu,Constantinescu,basescu-toti au si au parinti care se trag din evrei-astia NICIODATA nu vor tine cu poporul Roman ci vor avea grija ca noi sa disparem) în faţa pericolului celor ce ne doresc pământul, nu au scos sabia, au plecat doar capul, pe principiul” românesc” dar nu strămoşesc, “capul plecat sabia nu-l taie”.

Astăzi cuvântul “dac” nu mai este rostit oficial, în toată istoria celor 24 de ani de “eliberare” nu am auzit nici un preşedinte, nici un premier, nici un senator rostind acest cuvânt într-o cuvântare oficială sau neoficială. Dacia nu mai există pentru noua conducere supusă noului imperiu. Istoria nu mai există şi nimeni nu vrea să înveţe din ea. Nimeni nu vrea să vadă că nici un imperiu nu a rămas în picioare, toate au căzut, din toate s-a ales praful, au rămas în picioare de fiecare dată ţările, statele, popoarele care le formau. A căzut imperiul roman de răsărit sau apus, a căzut imperiul lui Napoleon, a căzut imperiul comunist şi vor cădea toate unul după altul, dar pe ei nu îi interesează, ei “trăiesc momentul”, ei “clădesc viitorul” un viitor de hârtie ca şi banii cu care îl tencuiesc.

Astăzi tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul dac, trebuie să dispară din istoria, conştiinţa şi evidenţele celor care trăiesc pe pământul care se pare că a fost leagănul civilizaţiei europene. Omorârea părinţilor este un obicei European, să nu ne amăgim crezând că avem exclusivitate. Cetăţile dacice care au fost descoperite până în prezent au fost lăsate în paragină, s-a aşezat praful peste el, unele au fost prădate, hărţile cu aşezarea lor au fost predate jefuitorilor ca să scoată din ele brăţări de valoare inestimabilă, locurile care amintesc de Regatul dac au fost predate la cheie străinilor (gruparilor sioniste criminale care cauta sa intre in anumite zone si nu reusesc pt ca le "lipseste" acel ceva ce noi,Romanii,detinem inscrise in fiintele noastre) spre” cercetare”, Sarmisegetuza ruşilor şi englezilor, Bucegii şi Buzăul Israelului, Roşia Montana canadienilor şi americanilor (in spatele lor se afla,INTOTDEAUNA,sionisti de "talia" criminalului Soros). Se spune şi nu văd de ce nu aş crede, văzând ce se întâmplă cu istoria, că ţara va fi împărţită (in 2004 a "iesit" pe postul national de televiziune generalul Chelaru si a spus de aceste planuri si a fost destituit) în aşa fel încât Moldova să revină evreilor, Transilvania Ungurilor, Oltenia ţiganilor din toată Europa nu numai din România, iar România se va mai numi vechiul “regat” adică Bucureştiul câteva judeţe limitrofe cred că ieşirea la Marea Neagră nu va mai face nici ea parte din Noua Românie, dar asta încă nu o ştiu cei care au bătut palma, va fi o surpriză pentru ei. Unde se vor mai duce ei în weekend, dacă “Valea Prahovei” nu va mai cuprinde staţiunile montane iar Marea Neagră va fi într-o “regiune autonomă” independentă economic, financiar, si, si.. politic?

Astăzi se continuă îngroparea istoriei dacilor, îngropare începută imediat după prăbuşirea imperiului roman, când toate cărţile scrise despre Dacia au cam dispărut. Iată o scurtă enumerare:

Din scrierile lui Flavius Arrianus care a scris materiale istorice, militare şi filozofice, s-au pierdut exact cele care descriau războaiele dacice;
Din „Istoria romană” a lui Appianus, scrisă în limba greacă, în 24 de cărți, ultimele 2 tratând, războaiele lui Traian în Dacia și Arabia, s-au pierdut;
Demetrios din Callatis (Mangalia) a scris o „Geografie” în 20 de cărți, la sfârșitul secolului al III î.e. n fiind apreciată la vremea ei ca – foarte serioasă, aceasta însă dispărut;
Un autor târziu Orosius a tratat în Istoriile sale și luptele lui Fuscus (generalul lui Domițian) cu Duras Diurpaneus și dezastrele romanilor în Dacia, însă acea parte a fost pierdută;
Din „Istoria romană” (80 de cărți în limba greacă) a lui Cassius Dio s-au pierdut numai cele care tratează războaiele lui Domițian și Traian;
Nici chiar scrierile lui Traian despre daci nu s-au păstrat. Astfel „Getica” sa și „Getica” medicului său Criton au dispărut;
Profesorul Augustin Deac constata că peste 220 de opere antice de mari dimensiuni, care consemnau fapte, evenimente și referiri la limba poporului geto-dac s-au pierdut ori au fost socotite pierdute.

În ziua de azi, distrugerile continuă:

Arhivele sunt date pe mâna străinilor;
Pământurile Transilvaniei sunt redate celor ce le-au obţinut prin furt, de locuitorii vechii Dacii, care prezintă documente de proprietate făcute sau falsificate de guverne străine;
Sarmisegetuza este scanată de BBC la milimetru, rezultatele însă nu sunt prezentate autorităţilor române;
Bucegii sunt răvăşiţi de americani(amuricanii sint condusi de evreii SIONISTI) şi evrei (sionisti), cad elicoptere care cercetează misterele Bucegilor în căutarea spiritualităţii dace şi dezlegării enigmelor omenirii, dar statul român (statul asa zis Roman este compus din scursuri care fac parte din diverse grupari criminale gen francmasonerie,bildenberg,grupul de la roma,etc si datorita faptului ca sint niste papusi care si-au dorit puterea si li s-au indeplinit dorintele de catre sionisti,acestia fac doar ce li se cere si nu vor spune sau face niciodata nimic impotriva stapinilor lor) este orb şi surd, nu cere, nu dă explicaţii;
Munţii Buzăului, altă zonă încărcată de istorie şi spiritualitate ancestrală, sunt „redaţi” unui „moştenitor” al lui Preda Buzescu, moştenitor care de fapt şi-a vândut dreptul de moştenire unor străini. De ce nu moştenitorilor lui Bastus? PENTRU CĂ AU DISPĂRUT TOATE CĂRŢILE ŞI ÎNSCRISURILE DESPRE DACI?

Nu cumva acesta este scopul „pierderii atâtor documente şi dovezi ale civilizaţiei dace şi anume de a ascunde şi a nega drepturile locuitorilor acestui pământ? Nu cumva această „uitare” a istoriei dacilor continuă acest proces de trădare şi distrugere a istoriei şi continuă în mod intenţionat pentru a da acest pământ altora?

Şi atunci constatând toate aceste „coincidenţe” nu este aşa că eşti paranoic dacă tragi concluzia că s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare îngroparea Daciei şi a dacilor? De ce nu mai vorbeşte nimeni astăzi despre daci? Conferinţele şi prezentările despre dacologie sunt păstrate în beznă, tratate cu superficialitate, cei care se ocupă de aşa ceva sunt marginalizaţi, ridiculizaţi. Istoricii, cercetătorii, arheologii sunt îndreptaţi către alte perioade, cei care mai caută prin istorie urmele dacilor sunt persiflaţi, pasionaţii şi iubitorii de neam sunt taxaţi drept nebuni sau exaltaţi, teoriile lor sunt fantasmagorice, nu ai voie să spui, să constaţi sau să susţii că Poporul Dac a existat sau că limba română este de fapt limba dacilor şi nu a romanilor, că eşti imediat taxat drept „naţionalist comunist”.

DACII AU DEVENIT SAU CONTINUĂ SĂ FIE UN PERICOL PENTRU EUROPA ŞI ADEPŢII EUROPENIZĂRII, NU NUMAI PENTRU CĂ ARATĂ EUROPEI CUI DATOREAZĂ ÎNCEPUTURILE SALE CI ŞI PENTRU CĂ ARATĂ ÎNAINTE DE TOATE CĂ UN POPOR POATE SUPRAVIEŢUI ÎN GRANIŢELE SALE, MII DE ANI FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE LEGILE ALTORA, FĂRĂ SĂ FIE „SPRIJINITĂ” PRIN SPOLIERE ŞI EXPLOATARE. DIN CAUZA ASTA NI SE ÎNGROAPĂ ŞI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST ŞI ESTE CĂLCATĂ ÎN PICIOARE ŞI DISTRUSĂ INTENŢIONAT IAR ROMÂNII CARE PARTICIPĂ LA ACEST PROCES SUNT TRĂDĂTORI DE NEAM.

Cred că cea mai mare lovitură pe care românii ar putea-o da acestei europenizări forţate ar fi să schimbe numele României în Dacia. Atunci nu va mai putea spune nimeni că istoria românilor a început în 1918.

joi, 15 august 2013

Mixaj Youtube

http://www.youtube.com/watch?v=fc4_xaWsQC4&list=RD02HbHXqwomq_c

Pineal & Kundalini activation

http://www.youtube.com/watch?v=IyGIwphrIKk

Singing OM

http://www.youtube.com/watch?v=100jyoCAC9g

Pineal activation

http://www.youtube.com/watch?v=3h2mJnvRbZ8

Secretul

http://www.youtube.com/watch?v=y8_PQf4v8AU

Conversatii cu Dumnezeu

http://www.youtube.com/watch?v=s12ZE9fbF04

Efectul Umbrei (The shadow effect)

http://www.youtube.com/watch?v=NSJ9tgh_BXs

10...mistere sau adevăruri româneşti?

10...mistere sau adevăruri româneşti?
Doua citate ale unor personalitati straine din lumea cercetarii istorice
despre neamul romanesc!
Incet, incet, cercetatorii istorici mondiali recunosc, multi chiar fatis, ca
primele fiinte umane au fost in Transilvania, sau mai exact in Ardeal,
cum sustine un document din Biblioteca de la Viena, despre trecutul
fabulos al acestui teritoriu din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic!
Hai sa mai reamintesc cateva lucruri uimitoare despre Romania:
1. cel mai vechi schelet, la ora actuala, de umanoid a fost gasit in
Ramnicu Valcea, poreclit “pescarul de la lacul Getic”, fiind datat la 1
milion de ani
2. Civilizatia straveche, mai veche cu 1000 de ani decat cea
sumeriana, este localizata in estul tarii, la Cucuteni
3. Tablitele de la Tartaria, sint cu 1000 de ani mai vechi decat cele Sumeriene
4. Tablitele din Muntii Neamtului, tot mai vechi decat tablitele
sumeriene cu 1000 de ani
5. Descoperirea din Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 August 2003;
americanii si romanii patrund sub masivul bucegi si descopera o sala a
proiectiilor cu holograme care au aratat istoria adevarata a terrei, au
descoperit amfora cu aur monoatomic, care duce la longevitate, adica o
persoana poate trai mii de ani in acelasi corp fizic, daca ar consuma
asa ceva in anumite perioade stabilitate
6. Descoperirea din Masivul Sureanu din 1990 – cand au descoperit un
munte ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime, lucru
inexistent pe
planeta, caci aurul se gaseste numai in forma de minereu combinat cu
alte nemetale, nu si in forma pura desavarsita; se pare ca dacii
cunoasteau taina spirituala a aurului, care este de fapt o lumina
condensata
7. Cel mai vechi cuptor, de pe aceasta planeta, de topit metale s-a gasit
la Campeni; a fost atestat la aproximativ 6000 de ani i.e.n.
8. Sarmizegetusa – alt loc special conform celor de la BBC; s-ar afla
niste artefacte fabuloase sub acest loc (arhiva atlantilor)
9. Artefactul de sub Masivul Ceahlau. Conform lui Radu Cinamar, subCeahlau se afla un artefact sinonimic cu cel din Bucegi
10. Padurea Baciu, din Cluj Napoca, considerata “cea mai paranormala zona
de pe planeta”, conform celor de la Discovery, unii considerand-o o
zona atemporala, adica un fel de spartura in continumuul spatiu-timp
din
acea zona!
Cam astea sint topul celor 10 lucruri fantastice despre Romania, unele
reale fizic, altele nedemonstrate oficial! Ma rog, cine ar avea interes
sa le demonstreze?
Sursa:
http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/18343-10-mistere-despre-romania.html
PS
Unde pot găsi confirmare la aceste supoziţii? Sunt fabulaţii? Cui prodest? Cui
bono?

luni, 6 mai 2013

Umanitate = Prosperitate !?

Prosperă !-Thrive

http://antiiluzii.blogspot.com/2011/11/prospera.html

Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii.

Deşi am fost atenţionat asupra lansării filmului, am ezitat să-l traduc şi chiar să-l urmăresc, din cauza unei prejudecăţi poate, a originii sociale a lui Foster Gamble, care este unul dintre descendenţii direcţi ai co-creatorului imperiului Procter & Gamble (stră-stră-nepot mai exact) şi am ajuns să privesc afirmaţia lui de la început de film, că i-a fost necesară întreaga viaţă pentru a discerne care sunt cauzele fiascoului multilateral al societăţii contemporane, drept o simplă dovadă de ipocrizie mediatică.

Compania Procter & Gamble, cu sediul în Cincinnati, Ohio, a fost înfiinţată în 1837, de doi cumnaţi, William Procter (fabricant de lumânări) şi James Gamble (fabricant de săpunuri), la iniţiativa mai mult decât inspirată a socrului lor comun, Alexander Norris, fiindcă după numai 21 de ani aveau deja vânzări de peste un milion de dolari.

Compania s-a consolidat în baza contractelor militare, încheiate cu trupele unioniste din timpul războiului civil, soldaţii americani lăsaţi la vatră asigurându-le o reclamă gratuită binevenită, în întreaga ţară, dar a devenit o corporaţie abia în 1930, prin achiziţia companiei britanice Thomas Hedley Co.

Corporaţia deţine cel puţin două recorduri nedorite de noi toţi, crearea şi vânzarea primei paste de dinţi cu fluor şi finanţarea cercetărilor pentru cipurile RFID - aşa cum recunoaşte şi Foster în film - şi încă un record ceva mai ciudat: din cauza pierderilor considerabile pe piaţa investiţiilor în credite derivative, au acţionat în judecată Bankers Trust, în 1994, pentru fraudă, fiind primul caz înregistrat în istorie, de membri ai unui consiliu de administraţie al unei mari corporaţii care recunoşteau, în tribunal, că s-au lăsat antrenaţi într-o afacere pe care au fost incapabili să o înţeleagă.

Asta nu i-a împiedicat, în acest an, să înregistreze vânzări record de 82,6 miliarde dolari, compania achiziţionând între timp şi alte firme binecunoscute ca: Folgers Coffee, Max Factor, Gillette, Duracell sau Braun.

Incitat fiind de prezenţa printre intervievaţi a unor nume celebre ca Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Adam Trombly, Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Taylor Gatto, Deepak Chopra, David Icke, G. Edward Griffin, John Perkins sau Barbara Marx Hubbard, m-am decis să traduc documentarul şi nu regret acest lucru, fiindcă trebuie să recunosc că este unul dintre cele mai omogene, oneste şi cursive filme văzute vreodată, care abordează în cele peste două ore de vizionare, aproape toate problemele tratate de documentarele postate anterior pe blog.

Nu am descoperit absolut nimic subversiv în film, chiar dimpotrivă şi dacă ţinem cont că avem deja exemplul unui moştenitor al concernului Philips, care s-a decis să încalce tradiţia familiei fabricând produse fiabile, caz prezentat în The Light Bulb Conspiracy şi chiar cazul lui John Taylor Gatto, care s-a dezis de propovăduirea sclaviei muncii prin "taylor-ism", trebuie să acceptăm o altă afirmaţie a lui Foster, că nu toţi membrii familiilor sus-puse sunt şi participanţi activi la mascarada mondială numită globalizare planificată sau folosind sintagma atât de dragă elitelor, "noua ordine mondială", deşi mereu m-am întrebat ce anume ar putea fi nou în această ordine, din moment ce tot ei ne vor conduce.

Pe de altă parte, pe lângă efortul deosebit impus de realizarea unui film de o asemenea anvergură şi calitate, ca să nu mai vorbim de sumele semnificative implicate, cuplul Foster & Kimberly, de această dată, a realizat şi un web site extraordinar, http://www.thrivemovement.com/, a cărui valoare îndrăznesc să afirm că o depăşeşte cu mult pe cea a filmului, fiindcă, pe lângă faptul că sintetizează şi cumulează informaţii din toate domeniile atacate de documentar, mai oferă şi o platformă de comunicare şi de argumentare a soluţiilor propuse, pentru edificarea modelului ideal de societate la care aspirăm cu toţii.

Activitatea neconvenţională a lui Foster Gamble, are rădăcini mai vechi, încă de pe vremea când devenea co-fondator al unui grup de lucru multidisciplinar, The Sequoia Symposium, în 1997, bănuiesc că împreună cu Jack Kasher, fiindcă doi ani mai târziu, acesta, în calitatea sa de profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Nebraska, găzduia la Thompson Alumni House una dintre şedinţele grupului, la care participau, printre alţii:

- Lynnclaire Dennis din San Francisco, autoarea cărţii "The Pattern", care avusese o experienţă de moarte clinică, în 1987, în timpul unei ascensiuni cu un balon cu aer cald, în Alpii elveţieni;

- Louis Kauffman, profesor de matematică la University of Illinois-Chicago, unul dintre teoreticienii respectaţi ai paradoxului matematic reprezentat de nodul trilobat, ca cel mai simplu exemplu de nod toroidal;

- Ashok Gangadean, profesor de filozofie la Haverford College, lângă Philadelphia şi recenzor al cărţii amintite, despre care scria: "The Pattern reprezintă uniunea vie dintre finit şi infinit, minte şi materie şi continuumul spaţiu-timp." ;

- Pierre Noyes, profesor la Stanford University;

- Foster Gamble, cercetător din Woodside, California

şi, nu în ultimul rând

- Nassim Haramein, prezentat de reporterul de la Omaha World Herald, în articolul din 23 ianuarie 1999, în care relata evenimentul, drept "un cercetător al geometriei vidului, de 15 ani încoace, din Santa Cruz California".

Dr. Jack Kasher a fost consultant şi angajatul de vară al Lawrence Livermore National Laboratory, între 1975-1992, unde se specializase pe aplicarea teoriei electromagnetice în cadrul sistemului de apărare Războiul Stelelor, cu o mică pauză în vara lui 1991, când a lucrat la Marshall Spaceflight Center al NASA, în Huntsville, Alabama.

El este totodată şi directorul pentru statul Nebraska al MUFON, o organizaţie non-profit, fondată în 1969, care investighează cazurile OZN, în care calitate a efectuat o analiză detaliată a controversatei filmări a misiunii STS-48, a navetei spaţiale Discovery, lansată în data de 12 septembrie 1991, de la Kennedy Space Center, Florida, în care apar obiecte ciudate deplasându-se prin spaţiul cosmic, în manieră evident controlată, analiză care poate fi studiată în detaliu la acest link: http://www.nicap.org/muj_kasher_sts48.htm.

Una dintre erorile filmului este prezentarea pe acelaşi nivel a familiilor Rothschild, Rockefeller şi Morgan, când, de fapt, ultimele două se află pe poziţii de subordonare faţă de Rothschild, la fel ca şi celelalte "mari familii" amintite: Carnegie, Harriman, Schiff sau Warburg.

Mult mai aproape de realitate s-a situat istoricul Niall Ferguson, când scria: "Pentru majoritatea secolului XIX, N.M. Rothschild a condus cea mai mare bancă din lume, ce a dominat piaţa internaţională de acţiuni. Ca echivalent contemporan, cineva ar trebui să-şi imagineze o fuziune între Merril Lynch, Morgan Stanley, J.P. Morgan şi probabil şi Goldman Sachs, la fel puternică poate ca Fondul Monetar Internaţional, dat fiind rolul familiei Rothschild în stabilirea politicii financiare a numeroase guverne."

Aceeaşi eroare se face când în fruntea tuturor organizaţiilor secrete este prezentată, aproape mereu, Round Table, a mogulului diamantelor sud-africane, Cecil Rhodes, atribuindu-i-se un rol mult prea important, când, de fapt, banca Rothschild l-a finanţat pentru a putea dezvolta British South Africa Company, dovada fiind dată şi de faptul că la moartea lui Rhodes, în 1902, administratorul averii sale a devenit Leopold de Rothschild (1845–1917), cel ce a ajutat la iniţierea schemei malefice a burselor Rhodes de la Oxford University, ca modalitate de recrutare şi pregătire a lichelelor ce promovează planurile ocultei planetare, ca Bill Clinton, George Stephanopoulos, Susan Rice şi mulţi alţii.

Dat fiind succesul mondial al documentarului, la atât de puţină vreme de la lansare, trebuie să recunosc că m-a deranjat şi "cocacolismul" prezentării satelor româneşti Liviu Rebreanu şi Izvoru Crişului, ca exemple ale politicii ecologice promovate de Vandana Shiva, în comunitatea indiană sprijinită de Navdanya, deşi nu e exclus să se fi oploşit şi prin satele ardelene nişte "hinduşi" hipo-motorizaţi, autohtoni.

Am fost dispus să le iert aceste mici păcate realizatorilor, în calitate de practicant de aikido, pentru pledoaria superbă făcută singurei arte marţiale exclusiv defensive, nefiind dificil de integrat în Calea Armoniei "dansul" graţios al Fondatorului, Ōsensei Morihei Ueshiba şi al unuia dintre discipolii săi interni - uchi deshi între 1958 şi 1969 - Mitsugi Saotome Sensei.

Energia liberă rămâne la fel de periculoasă pentru magnaţii petrolului, pe cât era şi la momentul când a fost făcut extraordinarul film al lui Harry DeLigter, Free Energy - The Race to Zero Point, dovada fiind dată de asasinarea în 2004 a unuia dintre protagonişti, dr. Eugene Mallove.

Munca neobosită a lui Mallove pentru promovarea noii energii, pe lângă editarea revistei Infinite Energy şi înfiinţarea organizaţiei non-profit New Energy Foundation, constă şi în scrierea unei cărţi curajoase Fire from Ice, avându-i ca eroi pe Stanley Pons şi Martin Fleischmann, de la University of Utah, cei care au reuşit primii să realizeze fuziunea la rece, în 1989 şi care, între timp, au fost supuşi unei campanii feroce de discreditare, din partea fizicienilor lumii academice şi, mai ales, a promotorilor fuziunii termonucleare, care şi-au apărat carierele, cercetările şi sursele de finanţare.

La şapte ani după asasinat, timp în care au fost arestaţi şi eliberaţi diverşi indivizi, nu s-a ajuns încă la nici un proces şi singura declaraţie făcută de justiţia statului Connecticut este de o prostie sfidătoare: "... este posibil ca Mallove să fi fost ucis de un chiriaş evacuat, furios că i-au fost aruncate unele lucruri personale în timpul evacuării."

Prin vocea lui John Taylor Gatto, ne este reamintită problema dureroasă a unui sistem educaţional absurd, destinat pervertirii personalităţii copiilor şi producerii de sclavi condiţionaţi pavlovian, ca reacţie faţă de autoritate, aşa cum subliniază şi Deepak Chopra:

"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."

Plecând de la afirmaţia lui Foster Gamble că, o dată instaurată noua ordine mondială, nu vom mai avea nici unde fugi, nici unde să ne ascundem, mi-am adus aminte de dilema participanţilor la un sondaj de opinie organizat pe la sfârşitul anilor '80, de un fost spion GRU, colonelul Victor Suvorov, fugit în Anglia, care le solicita participanţilor să enunţe măsuri efective de stopare a emigrării clandestine, dintr-un stat în care tocmai s-a instaurat socialismul, au fost naţionalizate toate mijloacele de producţie şi a fost desfiinţată proprietatea privată.

Răspunsurile s-au orientat în întregime către măsuri represive: sârmă ghimpată, trupe de grăniceri, câini, reflectoare etc., nimeni nereuşind să observe o soluţie externă pentru o problemă internă: singurul caz, în care ar fi încetat evadarea celor năpăstuiţi de "raiul socialist", ar fi fost să nu mai aibă unde fugi.

Este varianta intuită genial de Foster şi chiar şi de Stalin, la vremea lui şi care a devenit obsesia conducătorilor cabalei mondiale şi principalul motiv pentru care îşi doresc să stăpânească dictatorial întreaga lume, fiindcă experimentele derulate anterior pe banii ocultei şi pe suferinţa noastră, în întreg lagărul socialist, prin care au fost decimaţi peste 100 de milioane de oameni numai în URSS şi China, laolaltă - spre entuziasmul unui psihopat ca David Rockefeller - le-au demonstrat cu claritate că, în caz contrar, se vor îndrepta către un eşec garantat.

"Este greu, afirm eu, ca oricine altcineva să deteste mai mult decât mine vărsarea de sânge, inclusiv la vreme de război, dar este încă şi mai greu să depăşească dezgustul meu de natura însăşi a statelor totalitare, în care masacrul este doar un detaliu administrativ."

Vladimir Nabokov

(23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977)

Descărcare rapidă + subtitrare

Cincinnati, Ohio, a fost înfiinţată în 1837, de doi cumnaţi, William Procter (fabricant de lumânări) şi James Gamble (fabricant de săpunuri), la iniţiativa mai mult decât inspirată a socrului lor comun, Alexander Norris, fiindcă după numai 21 de ani aveau deja vânzări de peste un milion de dolari.

- Pierre Noyes, profesor la Stanford University;

- Foster Gamble, cercetător din Woodside, California

şi, nu în ultimul rând

"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."

Vladimir Nabokov

(23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977)

Descărcare rapidă + subtitrare

Center, Florida, în care apar obiecte ciudate deplasându-se prin spaţiul cosmic, în manieră evident controlată, analiză care poate fi studiată în detaliu la acest link: http://www.nicap.org/muj_kasher_sts48.htm.

"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."

Vladimir Nabokov

(23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977)

Descărcare rapidă + subtitrare

Update: cu subtitrare in romana:

http://www.youtube.com/watch?v=xhJKujvSIBs

Paste Luminos - Un maestru al iubirii

„Cel mai important moment

Este întotdeauna prezentul,

Cel mai important om

Este întotdeauna cel care se afla în faţa ta

Si cea mai importantă lucrare

Este întotdeauna iubirea.”

UN MAESTRU

AL IUBIRII

De Herbert Hahn

(în traducerea Gabrielei Cimpeanu)

Prin ţările dinspre Soare-Apune călătorea odată un om despre care se vorbea foarte mult.

Se povesteau multe despre minunile pe care el le înfăptuia şi era numit Maestrul iubirii. Un lucru era şi rămânea ciudat: nimeni nu ştia unde tocmai se află.

El apărea în mod misterios şi la fel de misterios dispărea. De obicei un elev zelos îl însoţea.

Un nobil căruia dezvoltarea şi creşterea valorilor sale îi erau mai importante decât rangul, dori să-l cunoască pe Maestrul iubirii. Pentru învăţătură cheltuise deja mult timp şi bani. Nici pentru a-l găsi pe maestru nu pregetase să depună orice efort. El căută fără odihnă, dintr-o ţară în alta, timp de aproape trei ani.

Într-o seară sosi într-un sat în care auzise că Maestrul iubirii ar fi zăbovit numai cu câteva ore mai înainte. Ultima oară el a binecuvântat pentru rodnicie ogorul unei văduve sărace şi apoi s-a îndreptat spre capela din pădurea ce se afla în apropiere. Cu toate că deja se lăsa seara nobilul îşi luă rămas bun, sări în şa şi o porni la galop spre pădure.

În curând întâlni doi călători: un bătrân respectabil cu o privire clară şi pătrunzătoare, un tânăr cu trăsături şterse, îmbrăcăminte ponosită, dar cu o ţinută foarte dreaptă.

Nobilul sări de pe cal, se înclină adânc şi vorbi: „Am cinstea de a-l saluta pe Maestrul iubirii? Îmi este permis să-l însoţesc?”

Bătrânul nu răspunse nimic. Îi făcu în tăcere un semn prietenos cu mâna, pe când tânărul nu schiţă nici un gest.

Nobilul se bucură de acest gest modest. Cu plăcere l-ar fi urmat pe acest bătrân. El îl preţuia de mult timp, acum îl găsea şi mai demn de a fi iubit.

Îşi luă calul de căpăstru şi porni alături de ceilalţi doi călători la drum în noaptea ce se cobora. Lui îi era ruşine să aibă un cal, pe când însoţitorii săi călătoreau aşa de săraci prin lume.

Iată însă că în drum întâlniră un cerşetor. Bătrânul întinse mâna şi-i dădu un taler. Tânărul rămase tăcut locului.

Nobilul avu un gând frumos. Se îndreptă către cerşetor şi-i oferi calul său în dar. Acesta luă plin de mulţumire darul nobilului.

Pe când cerşetorul se îndepărta cu calul, bătrânul murmură un cuvânt de laudă.

„Aceasta a fost prima mea lecţie de la Maestrul iubirii”, gândi mulţumit nobilul, „şi nu se vor lăsa aşteptate nici următoarele.”

Un singur lucru îl uimi: tânărul nu ridicase decât din umeri.

În curând sosiră la capela din pădure. În apropiere se afla casa pădurarului. Pădurarul murise, dar văduva şi fata sa mai locuiau în casă. Ele îi găzduiră pe călători peste noapte. Pentru aceasta ei îi tăiară şi cărară lemne în dimineaţa următoare. Tânărul mai săpă şi nişte răzoare în grădină.

Apoi ei o porniră din nou la drum.

Copila pădurarului adusese la despărţire viorele, câte un bucheţel pentru fiecare dintre ei. Apoi îi petrecu făcându-le semn cu mâna.

De la primul pas tânărul aruncă buchetul său. Şi nu aruncă nici o privire înapoi, atâta timp cât fata le făcu din mână.

Bătrânul îl privi uimit pe tânăr dar nu spuse nimic.

“Bădăranul”, gândi nobilul. “Şi asta în prezenţa maestrului!?”

La amiază sosiră la o mănăstire de maici. Stareţa era vestită în lung şi-n lat pentru blândeţea ei. Nimeni nu-şi putea aminti să fi auzit un cuvânt rău din gura ei.

Buna stareţă îi ospătă pe călători cu cele mai alese bucate. La rugămintea nobilului ea îi conduse şi prin chiliile atât de simple, dar pline de atmosferă.

„Aici este chilia în care mă rog eu”, rosti ea încet. Şi ea arătă spre o cameră mică şi luminoasă. Lumina soarelui se răsfrângea printr-o fereastră a cărei sticlă era de un auriu fin. Din ramele ei surâdea binevoitor un minunat chip al sfintei Cecilia.Cu paşi sfioşi intrară cu toţii.

Tânărul intră împiedicându-se. Când dori să arate cu toiagul către fereastră, alunecă şi căzu peste ea. Zăngădind cioburile căzură pe podea, ceilalţi ţipară.

„O, e sticlă! strigă el, mulţumit în acelaşi timp.

Bătrâna stareţă se cutremură. Lacrimi i se iviră în ochi, chipul i se înroşi.

„Mojicul să aibă mai multă grijă! Doamne, iartă-i păcatul!”

Şi suspinând se îndreptă către bătrân: „Acesta era chipul la care m-am rugat în fiecare zi, timp de patruzeci de ani.”

Bătrânul era mişcat. Dar el nu ridică decât din umeri.

Nobilului îi ardea toiagul în mână. Dar el nu-l privea decât pe bătrânul cu ochi senini şi pătrunzători. Când acesta sărută cu pioşenie mâna stareţei, el gândi: „Ce maestru, cu adevărat al iubirii el este! Da, pe lângă el voi deveni cu adevărat mare!”

Dar când îşi reluară călătoria, el îl luă pe bătrân deoparte şi-i şopti: “Ar trebui să fiţi mai puţin îngăduitor cu însoţitorul vostru!”

Bătrânul dădu numai din cap.

Spre seară ei sosiră într-un oraş. Acolo merseră la un medic, care tocmai terminase o lucrare valoroasă.

Obişnuit cu vizitele oaspeţilor străini, el le ură călătorilor din toată inima bun venit.

„Puteţi înnopta în camera mea de studiu, dacă praful prea gros nu vă deranjează.”

Bătrânul zâmbi.”Noi venim de pe drumuri de ţară.”

În curând el era adâncit cu doctorul în discuţie, iar ceilalţi îi ascultau.

Ei îl auziră pe bătrân vorbind de acţiunea plantelor ce înfloresc primăvara, despre cele care înfloresc toamna, despre ierburi simple care numai în anumite faze ale lunii devin tămăduitoare, despre mii de alte secrete ale relaţiei intime dintre om şi plantă.

Doctorul îl asculta cucernic si îşi lua notiţe. Legase deja din câteva foi o carte; acum o desfăcu şi făcu ici şi acolo completări, în timp ce bătrânul povestea cu plăcere.

„Un maestru al iubirii şi al înţelepciunii” se miră nobilul nostru.

Deoarece era numai începutul primăverii şi serile erau încă reci, fu aprins şi un foc în şemineu. Pentru a simţi mireasma proaspătă a florilor, o fereastră rămase deschisă. Bătrânul povestea şi doctorul scria; ceilalţi ascultau. Nimeni nu părea să observe cum pe cerul înserării se adunau nori.

Dintr-odată o pală de vânt se năpusti în încăpere şi cuprinse câteva foi… şi deja erau vânturate afară prin grădină. Doctorul, bătrânul, nobilul, toţi trei se repeziră după ele în grădină. Ploaia se apropia. Vai şi amar dacă preţioasele hârtii ar fi fost udate sau rupte. Urmară rafale din ce în ce mai puternice. Toţi încercau să prindă câte ceva. Nimeni nu observase că tânărul rămăsese în cameră.

În sfârşit reuşiră să adune toate foile.

„Ar fi putut să se termine rău”, spuse doctorul abia răsuflând.

Fericiţi cei trei reintrară în cameră. Dar paşii li se poticniră când îi întâmpină un fum greu. O ultimă rafală de vânt prinsese ultimul teanc de hârtii şi îl aruncase în şemineu. Câteva resturi arse şi chircite zburau prin cameră. Un teanc gros ardea deasupra lemnului.

Tânărul stătea în faţa şemineului cu mantia desfăşurată, ca nu cumva vreo foaie să scape în cameră.

Doctorul se prăbuşi leşinat.

Bătrânul era cutremurat. El închise fereastra şi-i puse celui leşinat un prosop umed pe frunte.

Tânărul se apropie de doctorul leşinat şi-şi aşeză pentru o clipă mâna pe fruntea lui.

Acesta îşi reveni. „Îţi mulţumesc!”

„Nu lui, nu lui”, se revoltă nobilul „El tocmai a…”

El nu-şi termină vorba. Bătrânul îl apucă de braţ şi-l trase afară. Curând erau din nou în pădure. Când se găsiră sub primii copaci nobilul se opri.

„Maestre al iubirii, asta e prea mult. Acela stă şi se uită cum munca unei vieţi piere în flăcări, este distrusă şi plin de neruşinare mai primeşte şi mulţumirile.

Goneşte pe cel care nu este demn să-ţi fie elev. Sau eu va trebui să te părăsesc chiar astăzi.”

Bătrânul tresări. Apoi el murmură:”Doamne opreşte-te. Nu el este elevul. Eu… sunt numai un elev. El…Maestrul iubirii.”

Nobilul crezu că visează.

„Acela…Maestrul iubirii?”

Simţi că-l cuprinde ameţeala.

„Doamne dacă asta e iubire, iar tu elevul acestei iubiri, atunci eu sunt nebun sau întreaga lume. Văd că am fost înşelat: eu am să plec chiar acum.”
Şi se întoarse să plece.

Tânărul îi ieşi în cale. „Aşteaptă şi înţelesul”.

Chipul îi era schimbat. Ochii îi străluceau ca lumina soarelui. Întreaga sa fiinţă emana bunăvoinţă.

Nobilul amuţi. Bătrânul văzând această schimbare, îi şopti:”Vei crede în sfârşit că nu sunt prea bătrân să-i fiu elev acestui maestru al iubirii?”

Pentru că ceilalţi doi se aşezaseră nobilul îşi căută şi el un loc.

Tânărul vorbi.

„Eşti uimit de cele ce ai văzut astăzi? Şi totuşi eu nevolnicul nu am slujit decât în numele iubirii.

Dacă am aruncat buchetul de viorele, am avut un motiv bun.

Fata care jurase credinţă altuia, prinsese drag de chipul meu. Dacă aş fi privit numai o dată înapoi, atunci într-o singură clipire şi-ar fi pierdut cinstea, pentru totdeauna. Aşa am fost dur în slujba iubirii.

Stareţa mănăstirii era plină de dulceagă pioşenie şi mândrie ascunsă. Oamenii o considerau incapabilă de a face rău. Ei spuneau că devenise asemenea unui înger, ca sfânta Cecilia în faţa cărei îngenunchea în fiecare zi. Dar eu am dezvelit grimasa diavolească din sufletul ei. Aşa am adus un vânt proaspăt şi am devenit stângaci din iubire.

Pe doctor îl pândea primejdia să adoarmă peste cărţile lui. A scrie cărţi nu e nimic nou pentru el. Asta ar fi reuşit şi de când era în leagăn. Această viaţă cere ceva nou de la el. L-a investit să fie vindecător. De aceea am lăsat cartea să ardă, în loc să o salvez.

Esenţa înţelepciunii care s-a ars, am cuprins-o în cuvinte pentru noua sa viaţă şi i le-am aşezat pe creştet.

În capul său vor prinde rădăcini şi îi vor înflori în inimă.

El va tămădui chiar mâine un bolnav, pe care renunţase să-l mai viziteze. Şi în ceasul morţii sale, va binecuvânta seara de primăvară în care i-a ars cartea.

Aşa am fost nebun – tot din iubire.

Acesta este sensul. Nu sunt decât un umil slujitor al iubirii.”
Bătrânul îţi aplecă mişcat capul:

„Maestrul meu, maestrul meu!”
Nobilul se ridică. Pentru el începea o nouă viaţă.

„Îţi mulţumesc. Jumătate din viaţă m-am pregătit, trei ani te-am căutat, o zi te-am văzut. Acum plec; am destul de făcut pentru tot restul vieţii.”

Tânărul îi luă mâna şi o ţinu îndelung.

„Mergi şi înfăptuieşte. Dar gândeşte-te în timp ce vei călări spre casă, la ceea ce ai de făcut.”

Încă o dată pe nobil îl cuprinse mirarea.

„Eu – călare spre casă? Nu mi-am dăruit eu aseară calul la începutul lecţiilor despre iubire?”

„Iubire? Prietene, văd că va trebui să cauţi sensul acestui cuvânt, mult mai mult timp decât am crezut. Cerşetorul căruia tu i-ai dat calul era un mare tâlhar. Calul tău i-a folosit numai bine ca să fugă de pedeapsa cu moartea. Dar acum atârnă deja în ştreang. A fost prins în timp ce comanda la un han ţuică pentru un taler strălucitor. Era hanul la care ai aflat unde mă găseşti. Întoarce-te acolo şi vei găsi calul legat de iesle.

Mergi în pace prietene: întrezăresc drumuri prielnice de primăvară pentru cal şi călăreţ.”

Nobilul plecă. O bucată de drum îl însoţi bătrânul, care era un începător în învăţătură.

Totul devenise liniştit. Când atinseră marginea pădurii strălucirea lunii şi a stelelor le lumina drumul. Mireasma florilor ce răsăreau se ridica din pieptul pământului.

„Călătoreşte în primăvară”, salută bătrânul.

Nobilul porni la drum.

Fiecare pas era un cuvânt:

Da, primăvară, acum te cunosc,

Te cunosc abia de azi,

Pe tine care aduci furtuna

Şi flori în furtună

Mobile Academy

sâmbătă, 7 septembrie 2013