Performace

https://www.youtube.com/watch?v=wd5xaPT2I9M&feature=player_popout

Masuri legislative

Art. unic.

Începand cu data de 01.03.2013 Guvernul României ofera slujbe gratuite tuturor somerilor.Slujbele vor fi oficiate de preoti, episcopi, arhiepiscopi si de Preafericitul presedinte al României.
Masuri anticriza:
1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare – Marea Neagra , Dunare-Bucuresti, constructia unei noi Case a Poporului etc.

2. Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi, deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential.

Cei care nu manânca nimic si in consecinta nu "produc", vor plati un impozit forfetar.

3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc aer consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu Medicii de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane.

Astmaticii au reducere de la 25% pana la 100% in cazul cand se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

4. Impozitarea pe kilogram. Orice roman peste 35 de kg este un "gras nesimtit '', pe principiul lui Basescu "slabutul il duce in spate pe cel gras ".

5. Taxa pe "vanturi trase", ca prea s-au obisnuit romanii sa-si dea aere. Se vor monta detectoare la fundul fiecarui contribuabil care vor inregistra numarul vanturilor trase, intensitatea sunetului, intensitatea mirosului.

Taxa va adauga 24% la factura de gaz si va fi obligatorie ca taxa "radio -Tv" de pe factura de curent.

6. Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana, sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta, pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara.

Taxa va fi de 50 % din valoarea totala a alocatiei care a primit-o persoana respectiva pana la varsta de 18 ani de la stat.

Sunt scutiti de taxa ungurii din Harghita, Covasna si Mures deoarece ei oricum nu stiu decat ungureste, deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba.
7. Orice barbat care are mai mult de 124.899 de fire de par, va plati o taxa pe fir de par echivalent a 10 euro / 1000 fire de par.

Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si /sau cu suvita peste chelie sunt scutiti.

8. Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret ce va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.

9. Persoanele cu dizabilitati care umbla in carucioare pe strazi (scaune electrice, conform d-rei Elena Basescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul.

Cei care nu au carucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoana (insotitor cu retributia micsorata cu 15%) vor plati "taxa de atelaj impins/tras de animal de povara" (bou/vaca in cazul nostru).

Daca vor fi prinsi cu taxa neplatita, li se va confisca caruciorul si vor fi trimisi acasa pe jos.

10. Taxa de caldura pentru vara deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Sfantului Guvern si nu este normal.

Astfel pentru fiecare geam deschis vara, la caldura peste 18 grade se va plati o "taxa de geam deschis" in valoare de 12 euro/geam.

La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu.

Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pana la 24 de grade.

11. Sugarii si bebelusii care folosesc pampers (nesimtitii!!!) vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec.

Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pana la 1 iulie 2013 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din "produsul" rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate.

Ulterior fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.

12. SI NU IN ULTIMUL RAND, TAXA PE PROSTIE , CA SUNTEM ATAT DE PROSTI SA RABDAM TOTI POLITICIENII CE ISI BAT JOC DE NOI !!!

13. Se va elimina impozitul pe venit in 2 faze. In prima faza se va elimina venitul ...

AFORISMELE CINICULUI

- Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.

 

- Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.

 

- Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.

 

- Când vrei să te arunci pentru o femeie de pe bloc, aminteşte-ţi că n-ai aripi, ci coarne.

 

- Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.

 

- Al­coolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie.

 

- Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.

 

- Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.

 

- Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna.  Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.

 

- În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el. 

 

- Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani, n-a avut niciodată câine în casă.

 

- Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri. 

 

- Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.

 

- Cei mai buni zece ani din viaţa unei femei sunt între 28 şi 30.

 

- Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.

 

- Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.

 

- Ţara noastră a avut nevoie de când e ea de alt popor.

 

- Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.

 

- Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.

- Copilăria grea nu se termină niciodată. 

 

- Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.

 

- Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.

 

- Dacă n-ar pune întrebări, co­piii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.

 

- O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt

 

- Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.

 

- De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajun­ge până la sfârşitul vieţii.

 

- Dacă vrei să ai o nevastă deş­teaptă, frumoasă şi bogată, trebuie să te însori de trei ori.

 

- Posibi­li­tăţile medicinii sunt nelimitate, li­mi­tate sunt doar posibilităţile pa­cienţilor.

 

- Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.

 

- Femeia poate să-l facă repede milionar pe orice miliardar.

 

- Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.

 

- Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale. 

 

- Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie. 

Gates rulls

Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile "corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală. Regula nr. 1:  Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea! Regula nr. 2:  Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi. Regula nr. 3:  Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea. Regula nr. 4:  Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef! Regula nr. 5:  A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă. Regula nr. 6:  Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.  Regula nr. 7:  Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap. Regula nr. 8:  Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC  din viaţa reală. Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre.. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te găseşti". Faci asta în timpul liber. Regula nr. 10:  Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu. Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.

Beneficiile comunicatiilor

Daca inainte existau doar banuieli, de acum e oficial: telefoanele mobile ne pot imbolnavi de cancer cerebral. Confirmarea vine din partea Organizatiei Mondiale a Sanatatii care a facut publica aceasta concluzie.

Riscul imbolnavirii de cancer, recunoscut pentru prima oara de OMS

Este pentru prima data cand o institutie de asemenea calibru recunoaste riscul la care suntem supusi cand folosim astfel de aparate.

30 de specialisti OMS din 14 tari au analizat timp de opt zile la Lyon toate studiile facute vreodata pe tema efectului nociv al telefoanelor mobile.

"Dovezile, care continua sa se acumuleze, sunt destul de solide pentru a spune ca folosirea telefonului mobil poate duce la aparitia cancerului". Aceasta este concluzia expertilor.

Este vorba despre un risc sporit de gliom, o forma de cancer cerebral. Mai precis, riscul a crescut cu 40% la persoanele care au vorbit in medie 30 de minute pe zi la mobil. Pentru alte forme ale bolii, nu exista inca suficiente dovezi. OMS include telefoanele mobile in aceeasi categorie de agenti cancerigeni din care fac parte DDT-ul si vaporii de benzina.

Cu alte cuvinte, nu exista suficiente studii pe termen lung care sa demonstreze ca radiatiile telefoanelor mobile nu au efecte adverse asupra oamenilor, dar exista suficiente date care arata o posibila legatura cu imbolnavirile de cancer. Asadar, a decis OMS, utilizatorii acestor tipuri de aparate ar trebui avertizati.

“Cea mai mare problema pe care o avem este ca numai dupa cateva decenii de expunere putem evalua consecintele celor mai multi factori din mediul inconjurator”, a declarat doctoral Keith Black, seful catedrei de neurologie al Centrului Medical Cedars-Sinai din Los Angeles.

Tipul radiatiilor emise de telefonul mobil se numesc non-ionizate. Nu sunt similare cu radiatiile emise la o radiografie, ci, mai degraba, cu cele emise de cuptoarele cu microunde, insa la o intensitate mai mica.

Radiatiile cuptoarelor cu microunde, in cel mai simplist mod, au aceleasi efecte asupra organismului ca si asupra alimentelor, adica “gatesc” creierul. Asadar, pe langa contributia la aparitia cancerului si tumorilor, pot avea efecte negative si asupra functiei cognitive a creierului, din moment ce tinem telefonul la ureche in zona lobilor temporali.

Doua recomandari OMS in folosirea telefoanelor mobile

In asteptarea altor cercetari, este important sa ne luam masuri de precautie, precum folosirea de dispozitive hand-free sau comunicarea prin SMS-uri", sunt recomandarile OMS.

Vocile care indeamna la precautie atunci cand folosim telefoanele mobile

Agentia Europeana de Mediu a indemnat la efectuarea de mai multe studii, sustinand ca mobilele sunt la fel de periculoase ca fumatul, asbestul sau benzina cu plumb. Iar un membru proeminent al Universitatii de Pittsburg, care se ocupa cu studiul cancerului, a trimis un memo tuturor angajatilor, sfatuindu-i sa reduca folosirea telefonului mobil din cauza riscului de imbolnavire cu cancer.

"Cancerul, in particular cel la nivelul creierului, se dezvolta intr-un timp indelungat. Cred ca este o idee buna sa avertizam publicul ca expunerea indelungata la radiatiile emise de telefonul mobil poate produce cancer", a spus doctorul Henry Lai, profesor in bioenergie la Universitatea din Washington, care a studiat efectele produse de radiatii timp de 30 de ani.

In 2010, au fost facute publice si rezultatele celui mai mare studiu international despre legatura dintre cancer si telefoanele mobile. Acestea au aratat ca subiectii care au folosit mobilul timp de 10 sau mai multi ani au contibuit, din pacate, la dublarea ratei de gliom, un tip de tumora la nivelul creierului. Pana in prezent insa, nu a fost efectuat niciun studiu pe termen lung asupra efectelor radiatiilor emise de mobile asupra copiilor.

"Craniul si scalpul copiilor sunt mult mai subtiri. Asadar, radiatiile pot penetra mai adanc in creierul copiilor si a tinerilor. Celulele lor se inmultesc intr-un ritm mai alert, asa ca ca impactul radiatiilor poate fi mai mare", a mai explicat doctorul Black.

Reactia companiilor de telefonie mobila

Primele care au reactionat au fost companiile americane de telefonie mobila. Acestea au subliniat ca OMS considera cancerigene pana nu demult si legumele murate sau cafeaua, insa intre timp s-a razgandit. In plus, concluziile OMS cu privire la telefoanele mobile se bazeaza pe studii statistice care nu demonstreaza legatura dintre aceste aparate si cancer, spun companiile.

Producatorii de telefoane mobile isi avertizeaza totusi cumparatorii sa tina dispozitivele departe de corp.

Apple, spre exemplu, a scris in manualul de siguranta al iPhone 4 ca atunci cand sunt efectuate convorbiri sau sunt transmise date prin wireless, aparatul trebuie tinut "la cel putin 15 milimetri (1.5 cm) departare de corp".

Si compania Blackberry Bold isi avertizeaza clientii sa tina dispozitivul "la cel putin 25 de milimetri (2.5 cm) de corp cand telefonul transmite date".

Aproximativ cinci miliarde de oameni folosesc in prezent telefoane mobile, adica aproape trei sferturi din populatia planetei. Insa teama ca aparatele ar putea cauza cancer dateaza din anii '70, cand au aparut primele mobile, de marimea unui pantof. Tot de atunci, cercetatorii incearca sa descopere o legatura cu incidenta sporita a cancerului.

Piramida puterii mondiale

Daca nu faci parte din SOLUTIE, vei face mereu parte din PROBLEMA.

Nivelul 0 - Forta superioara reprezentata prin ochiul care vede tot
Foarte important : Intelegerea Fortei din varful Piramidei Puterii iti da posibilitatea sa "spargi" piramida si sa te sustragi controlului ei. Ca sa poti intelege cu adevarat forta care se afla in varfului piramidei, trebuie in primul rand sa te intelegi pe tine insuti. Trebuie sa intelegi de unde vii, de unde ai aparut si incotro te indrepti, unde vei dispare. Raspunsurile la aceste intrebari sunt in interiorul tau, iar cheile de descifrare se gasesc peste tot in jurul tau, inclusiv in lumea materiala, palpabila. Din pacate indiciile pe care le gasesti in diverse surse de informare sunt amestecate cu o multime de minciuni. Ca sa afli raspuns la aceste intrebari trebuie sa iti urmezi nu inima si nici creierul ci pe amandoua in egala masura. Pentru intelegerea Fortei trebuie sa existe un balans perfect intre suflet si ratiune, fara separare intre ele. Cine e ghidat doar de sentimente e usor de indus in eroare, de asemenea cine se ia doar dupa ratiune e usor sa se insele. Dar e foarte greu sa inseli pe cineva care are un perfect echilibru intre cele doua.
Pentru a intelege ce este in varful piramidei trebuie sa vezi realitatea din exterior, sa intelegi natura realitatii imediate. Numai asa vei putea intelege natura controlului pe aceasta planeta.
Nivelul 1 - Familiile regale
In varful Piramidei Puterii, pe nivelul 2 se afla familiile regale europene care toate sunt inrudite intre ele. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu totii rude de sange, tragandu-se din familia Windsor (Anglia, S.U.A., Canada, Australia?). Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost inlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, Romania, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic.
Conform unor surse, tot pe acest nivel al piramidei se mai situeaza un grup de oameni extrem de influenti, dar a caror identitate nu se cunoaste.
Nivelul 2 - Consiliul celor 13 familii
Pe nivelul 2 se afla asa numita Aristocratie Neagra compusa din 13 familii, cele mai bogate din lume ( Dinastia Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li, Onassis, Reynolds, Rockefeller, Rothschild, Russell si Van Duyn
Membrii acestor familii ocupa cele mai inalte poziţii in toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se afla "deasupra legii". Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Mass media controlata aproape in intregime de aceste familii ne spune ca Bill Gates e cel mai bogat om din lume cu 54 miliarde dolari, sau, Carlos Slim Helú din Mexic cu 74 miliarde de dolari.
De fapt acesti miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care detine incredibila suma de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumatate din averea totala a lumii !!!).

Nivelul 3 - Comitetul celor 300
Comitetul celor 300 (numiti si Olimpienii) a fost fondat in 1727 de catre aristocratia britanica si este compus din cele mai puternice "sub-familii".
Acest comitet coordoneaza direct o multime de institutii si organizatii majore din intreaga lume, printre care: Comisia Trilaterala, Consiliul pentru Relatii Externe, Grupul Bilderberg, Masa Rotunda, British Petroleum, Ordinul Skull and Bones, Compania Royal Dutch Shell, Internationala Socialista, Francmasoneria Universala, Ordinul Magna Mater, Zionismul Universal, Consiliul Bisericilor Mondiale, Ordinul Cavalerilor Templieri, Institutul American de Presa, Societatea Regala Britanica, Universitatea Harvard, Institutul pentru Droguri, Crima si Justitie, MIT, NATO, Crucea Rosie Internationala, Universitatea Priceton, Banca Mondiala, American Express, Citibank, Credit Suisse, etc.
Nivelul 4 - Centrul de comanda
Pe acest nivel se gasesc cele 6 structuri care reprezinta centrul de comanda la nivel global: Comisia Trilaterala, Consiliul Relatiilor Externe (CFR), Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma, Organizatia Natiunilor Unite si Institutul Regal pentru Afaceri Internationale.
Toate acestea sunt unite intre ele prin intermediul Mesei Rotunde (creaţia omului de afaceri britanic Cecil Rhodes care este o structura atat de complexa, incat Dr. Coleman spunea despre ea: "Masa Rotunda insasi este alcatuita dintr-o adevarata increngatura de companii, institutii, banci si unitati de invatamant; ea le-ar ocupa timpul specialistilor de inalta calificare vreme de un an, numai pentru a o descalci si intelege").
Nivelul 5-Controlul financiar mondial
Toate instrumentele prin care Illuminati controleaza financiar populatia globului, se gasesc pe acest nivel. Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Reglementarilor Internationale, Bancile Centrale precum si mecanismele de impozitare a populatiei. Probabil este cel mai diabolic sistem de control al populatiei conceput vreodata. Control prin intermediul banului.
"Dati-mi pe mana moneda unei tari si nu ma mai intereseaza cine face legile in acea tara" este un celebru citat al lui Rothschild. Probabil de aceea o tara nu este condusa de un guvern sau presedinte, ci este condusa din umbra de cel care controleaza moneda tarii respective. Probabil de aceea o tara nu se poate gospodari singura ci are nevoie de sfatul celor de la FMI. Nu mai conteaza cine face legile si ce legi face, caci oricum se aplica numai directivele FMI.
Nivelul 6 - Controlul resurselor mondiale
Pe acest nivel se situeaza marile corporatii internationale care urmaresc controlul populatiei prin controlul asupra resurselor. Desi toate resursele de pe pamant sunt darul lui Dumnezeu facut tuturor oamenilor , astazi ele sunt confiscate in numele unor stranii raţionamente. Peste tot pe glob unde pamanturile sunt roditoare apar companii de tip Monsanto care ii corup pe politicieni sa reglementeze cultivarea si comercializarea produselor. Intentia? Distrugerea micilor producatori sau de a-i scoate in ilegalitate, pentru ca nici cel mai inofensiv producator sa nu mai poata sa cultive nimic in gradina proprie fara aprobarea guvernului.
Prin reglementările orchestrate de astfel de companii la nivel mondial în materie de calitate şi siguranţă a hranei, prin impunerea unor aşa-zişi parametri ştiinţifici după care producătorii trebuie să se ghideze nu se urmăreşte altceva decât distrugerea micilor producători. Iar aceasta, în favoarea marilor producători de hrană multă şi proastă! Vestitul Codex Alimentarius reprezintă chintesenţa acestui sistem, la implementarea căruia au lucrat zeci de ani reprezentanţii celor mai mari interese politice şi financiare.
De la 31 decembrie 2009, Guvernul Romaniei a inceput, alaturi de alte 165 de state semnatare (reprezentand aproape 85 % din populatia planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare, de factura nazista, introdus de AG Farben si care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor. Implementarea, prevazuta pe mai multe etape, porneste de la faptul ca populatia globului este mult prea numeroasa ca Terra sa poata sustine o alimentatie naturala. Astfel, produsele trebuie modificate genetic, construite in laborator, aditivate si iradiate.
Nivelul 7 - Controlul populatiei globului
Structurile situate pe acest nivel sunt cele care au contact direct cu populatia. Toate directivele venite de sus sunt implementate la nivelul populatiei prin aceste 4 componente: Religie, Invatamant, Guverne si Media. Practic stapanii lumii se ascund in spatele acestui paravan (nivelul 7) pentru a-si indeplini planurile.
Populatia este indoctrinata prin religie, indobitocita prin sisteme de invatamant care nu sunt decat o fabrica de produs oameni pe care statul sa-i intrebuinteze apoi dupa scopurile sale, tinuta in frau de catre institutiile guvernamentale si prostita de catre massmedia.
Rezultatul este o populatie lipsită de energie şi de entuziasm, lipsită de putinţa de a acţiona şi de a reacţiona, incapabila sa isi dea seama ce se intampla cu ea.

Nivelul 8 - Populatia globului sau unitatile de munca
Adica noi toti, populatia globului, oamenii de rand, sau sclavii moderni ai timpurilor noastre. Ciclul nostru este limitat la ceea ce am fost indoctrinati ca trebuie sa facem: ne nastem, facem scoala, muncim pentru stapanii nostri, le platim taxe si impozite si apoi iesim la pensie. Chestia cu pensia s-ar putea sa dispara din acest ciclu, caci nu-i ajuta cu nimic pe cei de sus.
Interesant este ca din turma unii dintre noi pot sa se ridice temporar pe nivele superioare, sa faca parte din institutiile guvernului, sa ajunga pe nivelul 5 bancheri pe la Banca Mondiala sau FMI sau chiar pe nivelul 4 in Clubul de la Roma. Dar cand ei devin inutili pentru stapani, sunt aruncati din nou in turma de jos.
De pe nivelele 5, 6 si 7 se produc cele mai dure atacuri si cele mai mari presiuni asupra populatiei. Este atacata siguranta financiara si alimentara a fiecaruia dintre noi, este atacat sistemul de sanatate public, invatamantul, religia, cultura, identitatea nationala.

 

AMINTIRI DIN COPILARIE 2012

Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti. Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât  de proastă a fost că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el. La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele sunt invidioase iar taică-tău... bea în cinstea ta. Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, "nebuna de la cinci". Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează. După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice "Ţăranu'", fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.     . Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare d'abia dup-aia. Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi. În ultimul an de facultate, te duci internship. Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: "Avem un post liber". Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum ca te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine. Ii scoti cu greu ideea din cap.     . La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.  . Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. Frumoasă dar nu şi isteaţă pe masură. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.    . Eşti avansat. Sefuleţ.. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit...    şi continuarea......   - vine criza - te dau ăia afară - îţi vinzi maşina, banca îţi ia casa - te întorci să stai cu părinţii în satul de unde ai plecat - nevastă-ta începe să spună cât de proastă a fost că te-a luat pe tine de bărbat în loc să-l ia pe Gheorghe care e recuperator (dar si proxenet si traficant) în Spania şi are vilă cu piscină în curte! - începi să-ţi petreci tot mai mult timp la birt (alături de taică-tu)... şi bei că fii-tu e primul din clasă! Morala (In România de azi): Ai carte, n-ai parte!

Istoria ascunsă

Istoria ascunsă

 

Cine a creat comunismul?
-Cine a instaurat comunismul în Rusia?
-Cine a hotărât cedarea țărilor din răsăritul european în 1944-45 Rusiei Sovietice?

-Cine a decis dărâmarea comunismului în 1989?

Răspunsul la aceste Întrebări ne va spune și:
-Cine comandă NATO?
-Cine controlează restul structurilor Europei Unite?

 

 

Cuprinsul

  

·  1. Introducere.......................................................................

·  2. Cine a creat comunismul........................................................

·  3. Cine au fost capii regimului comunist în Rusia........................

·  4. În instituții.............................................................................

·  5. Cine a hotarât cedarea țărilor din răsăritul Europei Rușilor.......

·  6. Roosevelt , instrument al conspirației...........................................

·  7. Indiscrețiile cu tâlc ale lui Roosevelt ..........................................

·  8. Istoricul Keith Eubank despre Teheran.......................................

·  9. Precizarea lui Churchill..............................................................

·  10. Roosevelt și sfetnicul său Hopkins .............................................

·  11. La Teheran Roosevelt se instalează în Ambasada Sovietică........

·  12. Spania află de existența conspirației........................................

·  13. Rezoluția Conferinței rabinilor din America - 1956....................

·  14. Cine este Benjamin Freedman?

·  15. Sună glasul păcii...................................................................

·  16. Armata rusă aproape de prăbușire..............................................

·  17. Clinton vede o întovărășire între NATO și Rusia.......................

 

Ceeace ne determină să revenim asupra articolului care comentează scrisoarea secretă a lui Roosevelt către Zabrousky din Februarie 1943, publicat iniţial în „Cuvântul Românesc” (Hamilton, Canada) din Aprilie 1986, este pentru a ne reaminti cine au fost realii autori ai hotărârii de a împărţi Europa după cel de al doilea război mondial. El ne ajută să vedem şi cine dispune astăzi de soarta Europei.

 

După 1989 România şi-a recâştigat libertatea (?) de a-şi croi soarta, de a alege căile de urmat, mai ales în politica externă. De când conducătorii de eri şi azi (ante şi post Noembrie 1996) sunt parcă apucaţi de febra intrării cu orice preţ în NATO și-n celelalte structuri ale Europei unite, fără să se întrebe ce mai reprezintă NATO după prăbuşirea comunismului şi cine mai ameninţă România, şi mai ales valoarea sacrificiilor ce se cer pentru a obţine această acceptare (problematică).

 

La 23 August 1944 România s-a predat singură, şi mai ales fără nicio garanţie Ruşilor, care abia după trei 3 săptămâni au pus condiţiile ce le-au convenit, anume acelea de a stoarce România de ultimele ei resurse materiale, şi cu preţul a 150.000 prizonieri luaţi pe loc de armata rusă, cu 350.000 de pierderi pe frontul de Vest şi cu introducerea în România a unui regim care ne-a costat decapitarea de întreaga noastră elită culturală şi politică (cel mai preţios avut ce-l poate avea o naţiune). Apoi trecerea poporului român timp de două generaţii prin cea mai mare suferinţă pe care a cunoscut-o neamul nostru în lunga sa viaţă.

 

Ceva asemănător se urzeşte acum, anume de a ne arunca fără nici un folos imediat şi evident şi fără nicio garanţie că obţinem ceva, plătind un preţ - renunţarea la România întregită, icoana ce-o poartă în suflet orice român - câstigată cu sângele a 800.000 de morţi în primul război moindial, şi 500.000 de morţi şi dispăruţi în cel de al doilea război, hotărâre care urmează să fie luată de nişte oameni ale căror sentimente naţionale şi orizont cultural este produsul educaţiei primite într-un regim antinațional şi anticreștin şi în plus, cărora le lipseşte total atât educaţia, cât şi tradiţia politică.

 

Întrebările elementare la care trebue să răspundem, ca să ajungem la anumite concluzii corecte, sunt: cine a stăpânit Europa ieri şi azi, cum a ajuns comunismul stăpân în Rusia, cum a fost implantat mai apoi în România, şi de ce s-a prăbușit acest regim care, mai ales la noi, era susţinut de un partid cu 3.500.000 de membri, încoronat de o Securitate bine organizată? Au fost alte forţe supranaționale care au determinat aceste schimbări şi răsturnări dramatice? Dacă da, care au fost aceste forţe? Citatele şi textele care urmează în această broşură sunt menite să ne ajute să răspundem măcar în parte la aceste întrebări.

 

CINE A CREAT COMUNISMUL?

 

Ca să răspundem la această întrebare ne servim de citate din cartea: „Complotul împotriva Bisericii”, (The Plot Against the Church), a cărei documentaţie este bazată pe arhivele Bisericii Catolice şi la care au lucrat 7 cardinali. A apărut sub un nume convenit Maurice Pinay, până acum în limbile italiană, germană, spaniolă şi engleză. Cităm din a 3-a ediţie engleză, publicată în „Christian Book Club of America”, P.O.Box 566, Palmdale, CA, 93550, pag. 39-65:

 

„Nu există nici o îndoială că evreii sunt cei care au inventat comumnismul, că ei au fost instigatorii dogmei pe care s-a construit acel sistem monstruos care stăpâneşte cu o autoritate absolută cea mai mare parte a Europei şi Asiei, care agită ţările din America, şi cu o progresie sigură inundă peste popoarele creştine ca un cancer mortal, ca o tumoare care devorează constant sâmburele naţiunilor.”

 

„Dar evreii sunt de asemenea inventatorii şi directorii metodelor comuniste, ai tacticii de luptă efectivă, a insensibilei şi total inumanei politici guvernamentale şi a agresivei strategii internaţionale. Este cu totul dovedit că teoreticienii comunismului au fost toţi evrei... cât şi revoluţionarii experiemntați, care şi-au ascuns de ochii lumii originea lor şi adresele unde trăiau.”

 

În continuare Maurice Pinay dă biografiile lui Marx, Engels şi a celorlalţi doctrinari marxişti.

 

CINE AU FOST CAPII REGIMULUI COMUNIST ÎN RUSIA?

 

„Cum nu există nicio îndoială că evreii au creat comunismul, tot aşa nu există nicio îndoială că ei au fost aceia care l-au şi pus în practică.

 

Chiar înainte ca bolşevismul să se fi instaurat în Rusia, conducătorii şi organizatorii mişcărilor comuniste în totalitatea lor au fost aproape exclusiv evrei.... Dar în Rusia, unde comunismul a fost introdus pentru prima dată, ... paternitatea evreiască a organizării sistemnului, cât şi a practicii aplicate nu lasă nicio îndoială.... În concordanţă cu date irefutabile, care au fost în întregime dovedite şi recunoscute de către toţi cei care s-au ocupat de această problemă, opera comunistă a evreilor în patria Ţarilor este atât de puternică, încât este total de prisos să se încerce a se nega că acest triumf dezastruos ar fi monopolul lor.”

 

Este suficient să înşirăm numele celor care au format guvernul şi principalele organe ale Uniunii Sovietice pentru a ne da seama cât de dreaptă şi de categorică este această afirmaţie.”

 

Urmează lista:

 

1. Vladimir Ilici Ulianov Lenin, evreu după mamă, preşedintele Sovietului Suprem.

2. Leo Trotsky (Lew Davonovich Bronstein), evreu, comisarul Armatei şi Marinei.

3. Josepf Visarionovich Stalin (Josiph David Vissarionovich Djugashvili-Kochba), evreu din Georgia, Comisar pentru Naţionalităţi.

4. Chicherin, rus, Comisar pentru Afacerile Externe.

5. Grigore Zinoviev (Apfelbaum), evreu, Comisar pentru Interne.

6. Kohen (Volodarsky), evreu, Comisar pentru Presă şi Propagandă.

7. Samuel Kaufmann, evreu, Comisar pentru Proprietăţi Rurale.

8. Steinberg, evreu, Comisar pentru Justiţie.

9. Schmidt, evreu, Comisar pentru Lucrări Publice.

10. Ethel Knigkisen, evreică, Comisar pentru Aprovizionare.

11. Pfenigstein, evreu, Comisar pentru Refugiaţi.

12. Schlichten, evreu, Comisar pentru Confiscări de Imobile.

13. Lurie, evreu, Preşedinte Consiliul Suprem Economic.

14. Kukor (Kukorsky), evreu, Comisar pentru Comerţ.

15. Spitzberg, evreu, Comisar pentru Cultură.

16. Urisky (Radomilsky), evreu, Comisar pentru Alegeri.

17. Lunacharsky, rus, Comisar pentru Şcolile Publice.

18. Simasko, evreu, Comisar pentru Sănătate,.

19. Protzian, armean, Comisar pentru Agricultură.

 

Instituţii(Conducere, înalţi funcţionari)

 

1. Comisariatul pentru Interne: Din zece, toţi evrei.

2. Comisariatul pentru Afacerile Externe. Din 17, unul german, 16 evrei.

3. Comisariatul pentru Economie: Din 14, unul rus, 13 evrei.

4. Comisariatul pentru Justiţie: 8 înalţi funcţionari, toţi evrei

5. Comisariatul pentru Educaţia Publică: Din 7, toţi evrei.

6. Comisariatul Armatei: Din 14, toţi evrei.

7. Comisariatul Sănătăţii: Din 5, toţi evrei

8. Sovietul Suprem al Comerţului: Din 14, toţi evrei.

9. Primul Consiliu al Soldaţilor şi Muncitorilor: Un preşedinte şi doi vice-președinți: toţi trei evrei.

 

În 502 posturi ale organizaţiilor de prim rang în conducerea statului în primii ani după revoluţie, 459 posturi erau ocupate de evrei, şi numai 43 au fost ocupate de creştini de diferite naţionalităţi. În lumina acestor date, cine a executat revoluţia rusă, dacă nu evreii?

 

CINE A HOTĂRÂT CEDAREA ŢĂRILOR DIN RĂSĂRITUL EUROPEI SOVIETELOR?

 

A fost cedare, trădare sau conspiraţie?

 

După cum reiese din scrisoarea-delegație a lui Roosevelt către Zabrousky, evreu, membru al Consiliului tânărului Stat Izrael, (juridic încă inexistent), hotărârea de împărţire a lumii a fost luată cu cel puţin zece luni înainte de întâlnirea celor trei mari. În această lumină întâlnirile de la Teheran şi Yalta rămân simple farse, menite să dea impresia că ar fi avut loc totuşi tratative.

 

Roosevelt, instrument al conspiraţiei

 

În Februarie 1943 Roosevelt a adresat o scrisoare lui Zabrousky, prin care-l deleagă să-i expună lui Stalin gândurile şi planurile sale cu privire la viitoarea împărţire a lumii. Pentru a înţelege substratul acestei scrisori atât de importante pentru soarta omenirii, redăm şi partea ei introductivă cu atât mai mult cu cât ea ne desvălue sursa şi scopul ei (scrisoarea este preluată din „Top Secret” -Secrets d'états anglo-americains, de Léon de Poncins, apărută în Diffusion de la Pensée Française):

 

„Scumpe domnule Zabrousky,

 

„Cum am avut plăcerea de a vă mărturisi atât Dvs, cât şi dlui Weiss, sunt profund mişcat de faptul că Consiliul Naţional al tânărului stat Izrael a avut marea bunătate de a mă alege ca mediator pe lângă prietenul nostru comun Stalin în aceste momente critice, când orice pericol de fricţiuni în sânul Naţiunilor Unite, - create cu preţul atâtor sacrificii - ar putea avea consecinţe funeste pentru noi toţi şi în special pentru Uniunea Sovietică. Este deci în interesul Dvs. şi al nostru de a netezi asperităţile.”

 

După câteva aliniate care privesc relaţiile din trecut dintre Statele Unite şi URSS, Roosevelt trece la subiectul care ne interesează:

 

„Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie sunt dispuse, fără nicio rezervă, să acorde paritate absolută şi drept de vot URSS-ului în reorganizarea viitoare a lumii. Şi Dvs. puteţi, iubite dle Zabrousky, să-i spuneţi lui Stalin că în egalitate cu marea Britanie şi Statele Unite, Rusia va fi membră a înaltului Tribunal care va fi creat pentru a rezolva diferendele între naţiuni şi ea va interveni paralel şi identic în selecţionarea, prepararea, înarmarea precum şi în comandamentul forţelor internaţionale care, sub ordinul Consiliului continental, vor supraveghea în interiorul fiecărui stat la menţinerea păcii în spiritul demnei Societăţi a Naţiunilor. Această poziţie atât de înaltă în tetrarhia universală (USA, Anglia, China şi URSS) ar trebui să-l satisfacă suficient pe Stalin pentru a nu mai reînnoi pretenţii în stare să ne creeze probleme insurmontabile.”

 

„În Europa, Franţa va gravita în orbita Marii Britanii. Spania, Portugalia, Italia şi Grecia se vor dezvolta şi ele sub protecţia Angliei. Noi acordăm URSS-ului acces la Mediterana, acceptăm dorinţele ei în ce priveşte Polonia şi Ţările Baltice, vom cere Poloniei să adopte o atitudine de înţelegere şi compromis. Stalin va păstra un mare câmp de expansiune în micile țări inconştiente din răsăritul Europei şi va recupera toate teritoriile care au fost temporar smulse Marei Rusii.”

 

Pentru o corectă interpretare a textului de mai sus redăm şi versiunea franceză din cartea lui Léon de Poncins: „Nous accorderons à l'URSS un accès a la Méditerranée, nous accederons à ses désirs concernant la Finland et la Baltique, et nous exigerons de la Pologne une judicieuse attitude de compréhension et de compromis; Stalin conservera un vast champ d'expansion dans les inconscients pétit pays de l'Est européens - tout en tenant compte des droits qui sont dus à la fidelité de la Yugoslavie et de la Tchecho-slovaqui - et îl récupérera totalement les territories qui ont été arrachés a la Grande Russie.” (pp 131-132).

 

Menţionăm că această scrisoare a fost redactată la 20 Februarie 1943. Zabrousky, după ce va fi prezentat mesajul lui Stalin, trebuia să-l „convingă” să accepte participarea la o întâlnire cu Roosvelet şi cu Churchill, întâlnire care a avut loc la Teheran în zilele de 29, 30 Noiembrie şi 1 Decembrie ale aceluiaș an.

 

Roosevelt mulţumeşte în introducere, după cum am văzut, pentru faptul că a fost ales de Consiliul Naţional al tânărului stat Izrael, care încă nu era născut, Consiliu din care Zabrousky făcea parte, ca mediator pe lângă prietenul comun Stalin pentru netezirea unor asperităţi nefaste pentru toţi şi în special pentru URSS. La rândul său Roosevelt îl deleagă pe Zabrousky din partea Statelor Unite şi al Marei Britanii să expună aceluiaș Stalin gândurile lor. Aceasta filiaţiune de delegaţii şi mai ales originea lor explică caracterul secret şi subversiv al acestei acţiuni. Nimeni, nici măcar propriul său secretar de Stat Cordell Hull, nu a ştiut nimic despre rolul ce-l aveau de jucat Statele Unite în timpul războiului şi în conjunctura postbelică, de convenţiile ce va trebui să le încheie pentru a asigura realizarea proiectului conspirativ de împărţire, organizare şi conducere a lumii după terminarea ostilităţilor. Şi probabil că nici Churchill nu ştia în ce conspiraţie va fi implicat. Singurul care ştia totul a fost Harry Hopkins şi mai târziu a fost iniţiat şi Alger Hiss, autorul statutelor organizaţiei Naţiunile Unite, cel care mai târziu a fost condamnat în SUA pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. Alger Hiss, de altfel, a fost personajul ideal pentru a fi în miezul acestei conspiraţii. Evreu de origine, născut în America şi agent al Uniunii Sovietice, el reprezenta în același timp interesele celor trei factori în această conspiraţie, ascultând desigur mai mult de glasul sângelui decât de celelalte obligaţii de conjunctură.

 

În schema acestei autorităţi supreme a creierului conspirativ, Izraelul, Roosevelt şi Stalin erau cele două braţe executoare. Roosevelt era sigur, pe când Stalin îşi avea probabil şi ambiţiile sale, şi-şi juca rolul străduindu-se să le armonizeze, dacă eventualele pretenţii ale sale nu au fost făcute doar de ochii lumii, ca să dea impresia că au avut loc totuşi „tratative”.

 

Indiscreţiile cu tâlc ale lui Roosevelt

 

Acest plan de împărţire a lumii Roosevelt l-a mărturisit mai târziu, la 2 Septembrie 1943, şi Cardinalului de New York, Spellman, prezentându-l ca pornind de la el. „Împărţirea lumii este o chestiune simplă,” spune Roosevelt. „Orientul îndepărtat revine Chinei, Pacificul Statelor Unite, Europa şi Anglia vor fi împărţite între Anglia şi Rusia. Sper că intervenţia rusă în Europa să nu fie prea brutală. Cu Stalin cred că mă voi împăca mai bine decât cu Winston, pentru că el este un realist ca şi mine. O singură grijă mă nelinişteşte, că Stalin ar putea să depăşească o anumită limită.” Cardinalul Spellman a făcut atunci remarca că Rusia ar avea deja prevăzute pentru Germania, Austria şi celelalte ţări din Europa guverne cu majoritate comunistă şi că va instala regimuri care-i vor fi supuse. La asta Rossevelt răspunde: „Cu siguranţă că se va ajunge la expansiunea comunismului, însa ce se poate face?” („Die Teilung der Welt”, Yalta 1945, Arthur Conde, Karl-Rauch-Verlag, 1964, pp 100-101).

 

Istoricul Keith Eubank despre Teheran

 

Istoricul Keith Eubank în „Summit at Teheran” Morrow, 1985, p. 423 îi reproşează lui Roosevelt şi Churchil faptul că nu s-au ocupat mai îndeaproape de viitorul ţărilor din Europa de Răsărit, ceeace a fost în avantajul Ruşilor. „Aici a fost momentul când aceste probleme puteau fi discutate. În afară însă de fixarea frontierei de răsărit a Poloniei, restul Europei de răsărit a rămas un câmp deschis, unde Stalin şi-a putut reţine mâna liberă. Speculaţia că Charta Atlanticului ar fi trebuit să fie aplicată şi în această regiune nu a însemnat nimic pentru Stalin. Dacă Roosevelt şi Churchil ar fi acordat atenţia cuvenită acestor probleme, ar fi putut crea obstacole în calea ambiţiilor lui Stalin”. Evident că Eubank nu ştia nimic de existenţa delegaţiei primite de Roosevelt de la „tânărul Stat Izrael” şi a delegaţiei dată de el lui Zabrousky, prin care Europa de Răsărit era deja promisă lui Stalin şi toate celelalte jaloane ale viitoarei împărţiri a lumii erau deja trasate. Ceeace a urmat apoi la Yalta un an şi două luni mai târziu, a fost doar stabilirea amănuntelor invaziei în Normandia (la cererea lui Stalin) şi formularea aşa ziselor „convenţii” la care s-a ajuns, convenţii pe care Amiralul William Leahy, care a făcut parte din delegația americană, le-a caracterizat ca fiind „atât de elastice, încât Stalin le poate întinde de la Yalta până la Washington, fără să le rupă.” (în „Architects of Conspiracy”, p. 208).

 

Şi istoricul american Gaddis, în „Security versus Self-Determination”, p. 164, afirmă: „Faptul că Roosevelt nu a vrut să ceară aplicarea declaraţiei pentru Europa eliberată numai la două săptămâni după Yalta, când Ruşii au instalat propriul lor guvern în România, (Groza, la 6 Martie 1945), a fost o indicaţie precisă dată Moscovei că el nu a aşteptat să se aplice această declaraţie.”

 

Precizarea lui Churchill

 

Precisă şi menită să spulbere orice îndoială asupra abandonării sau cedării ţărilor din Răsăritul european Ruşilor în aceste convenţii secrete rămâne declaraţia lui Churchill în „Triumph and Tragedy”, pag. 240, citată de Nicolae Baciu în „Sell-out to Stalin”, pp 203-204: „Noi am fost jenaţi să protestăm (împotriva instalării guvernului Groza la Bucureşti) pentru că eu şi cu Eden, când am fost la Moscova, în Octombrie 1944, am recunoscut că Rusia trebue să aibă un drept predominant, ultimul cuvânt, în România şi Bulgaria, în timp ce noi trebue să avem același drept în Grecia. Stalin a respectat riguros această înţelegere.”

 

Roosevelt şi sfetnicul sau Hopkins

 

Să vedem mai întâi cine este omul pe care Consiliul Naţional al embrionarului stat Izrael l-a desemnat ca sfetnic al lui Roosevelt şi ca atare executor al planurilor sale conspirative:

 

Cât despre Roosevelt „nu se poate afirma că ar fi fost un geniu”,scrie Arthur Conde în „Teilung der Welt”, pag. 211. „Ca student şi avocat nu s-a profilat peste medie. A fost un om de societate, care mai degrabă se întreţinea cu lumea decât să citească o carte. O viaţă întreagă i-a plăcut să joace pocker... În politică a găsit un admirabil teren de activitate.” Tot pe aceeaşi pagină, Conde îl citează pe Robert E. Sherwood, unul din biografii lui Roosevelt: „Caracterul lui a fost multilateral, dar el conţinea şi contradicţii într-o măsură uimitoare. În același timp el era suficient de liberal şi de progresist pentru a fi fost etichetat de trădător al clasei sale, şi de „Roșul în Casa Albă”.

 

„Churchill” citându-l în continuare pe Conde, pag. 218, a respins visul unui paradis idilic universal după dispariția lui Hitler. Roosevelt, din contră, după cum observa şi Walter Lipman, comite eterna greșeală a Americanilor, de a nu vedea că lupta dintre state este o caracteristică intrinsecă a naturii umane.”

 

Înainte de Conferinţa de la Teheran, Roosevelt a refuzat o întâlnire de lucru cu Churchill pe motiv ca „nu vreau să-i las impresia lui Stalin că între noi doi totul a fost dinainte aranjat”, („Summit at Teheran”,pag. 58). El a refuzat şi să se stabilească în prealabil o ordine de zi pentru această Conferinţă, fapt care l-a neliniştit profund pe Churchill. Tot Roosevelt a fost acela care a propus ca la Conferinţă să ia parte o delegaţie restrânsă şi să nu participe nicio presă. Însoţitorul său principal a fost Harry Hopkins, consilier personal, care se bucura de o autoritate şi încredere atât de mare, încât semna documente în numele lui Roosevelt. „Roosevelt nu a citit nicio carte de documentare asupra Uniunii Sovietice şi nu a consultat niciun raport al State Departament”,remarcă Keith Eubank în cartea sa. „Singura sa sursa de informaţie o constituiau revistele, ziarele şi relatările lui Hopkins”, pe care autorul cărţii le rezumă: „El (Hopkins), ştia că după război Rusia Sovietică va deveni una din cele mai mari puteri din lume. Pentru acest motiv Statele Unite şi Rusia trebuie să fie prietene, pentru a putea să realizeze împreună planurile viitoare de pace. Prietenia lor trebue să fie atât de puternică încât să determine pe Ruşi să lupte până la înfrângerea definitivă a Germaniei şi Japoniei. Fiecare minister (departament) al Statelor Unite trebue să considere Uniunea Sovietică ca pe cea mai mare putere din lume şi ca pe o prietenă sinceră. Fiecare funcţionar care vine în contact cu Ruşii trebue să creadă profund în această concepţie. În sfârşit, Hopkins mai cerea ca totul trebuie făcut pentru a se realiza o pace care să corespundă aspiraţiilor legitime ale Uniunii Sovietice. Ideile lui Hopkins sunt importante pentru că ele au înlocuit rapoartele Departamentului de Stat („Hopkins urged that every-thing should be done to establish a peace that would meet the legitimate aspirations of the Soviet Union. Hopkin's ideas are important because they replaced any briefings from State Department” („Summit at Teheran”, p. 239).

 

Influenţa comuniştilor asupra lui Roosevelt o redă în câteva cuvinte Frank Murphy, membru al Curţii Supreme, în mărturisirea ce-o face Congresmanului Martin Deas, care a fost preşedintele Comitetului activităţilor antiamericane (House Committee on Un-American Activities, citat în Buletinul Congresului din 22 Sept. 1950. pag. A6833): „Suntem condamnaţi. Statele Unite sunt condamnate. Comuniştii controlează totul. Ei îl controlează pe Roosevelt şi pe soţia sa. Este imposibil ca cineva să-l vadă, dacă audiența nu-i aranjată prin David Niles şi banda sa” - (and his gang). Cine a fost David Niles? El a fost unul dintre evreii care-l înconjurau pe Roosevelt şi care efectiv guverna ţara. Numele lui adevărat este Neyhus şi a fost cumnatul lui Harry Hopkins care s-a bucurat de cea mai mare încredere din partea lui Roosevelt. După The Saturday Evening Post, din 24 Dec. 1949, pag. 24, Harry Hopkins a fost doar omul de faţadă, condus de David Niles, cel care mai târziu a pus la cale declararea independenţei Israelului şi programul de drepturi civile al lui Truman. James Combs în „Who is Who în the World Zionist Conspiracy” la pag. 88-89 spune că „Murphy desigur că a greşit când a făcut afirmaţia că „comuniștii domină Statele Unite”, întrucât comunismul este doar un instrument, realul stăpân fiind evreimea care acuma, după 25 de ani, şi-a consolidat controlul asupra întregului guvern al Statelor Unite.”

 

La Teheran Roosevelt se instalează în Ambasada Sovietică

 

Ajuns la Teheran la 27 Noembrie, Roosevelt s-a stabilit la ambasada americană. Ruşii, pretextând că ar fi descoperit un complot al GESTAPO-ului, care ar fi aflat de sosirea lor la Teheran, l-au invitat să-şi stabilească cartierul în ambasada sovietică, propunere pe care Roosevelt a acceptat-o. De observat este faptul că nici atunci şi nici după aceea nici un serviciu secret din lume nu a semnalat vreun complot din partea Nemţilor.

La 28 Noembrie Roosevelt se instalează la Ruşi şi după masă are o lungă întrevedere cu Stalin în patru ochi, prezenţi fiind doar cei doi translatori, deci fără Churchill, căruia mai înainte îi refuzase o astfel de întâlnire. În această discuţie tête-à-tête s-a stabilit formal împărţirea lumii şi au fost trasate în mare liniile directoare ale subiectelor de discutat în plenarele care urmau să aibă loc şi care au fost cele menţionate în scrisoarea lui Roosevelt către Zabrousky.

 

Spania află de existenţa conspiraţiei

 

La 16 Aprilie 1943 (la n umai două luni de la redactarea scrisorii în cauză), Ministrul de Externe al Spaniei, Contele de Jordana, a ţinut un discurs minuţios preparat şi de mare răsunet la Barcelona, în Palatul Regilor de Aragona, într-un cadru foarte festiv, cu ocazia aniversării a 450 de ani de la întoarcerea din prima călătorie a lui Columb. În discursul sau Contele de Jordana, printre altele, a spus: „Mai teribil decât războiul, mai destructivă decât el şi mai încărcată de ură şi de porniri josnice este revoluţia comunistă, care reprezintă un pericol cu atât mai mare, cu cât enormele cheltuieli de război vor compromite stabilitatea socială a naţiunilor.”

„Acest discurs este cu atât mai impoprtant” afirmă Léon de Poncins în cartea sa „Top Secrets” – „cu cât guvernul spaniol a luat la cunoştinţă de existenţa unui document important, care desvaluie o conspiraţie menită să pericliteze mai multe state din Europa. Este vorba de o scrisoare secretă a Preşedintelui Roosevelt către evreul Zabrousky, care atunci servea ca agent de legătură între Roosevelt şi Stalin...”

 

Şi Franco în discursul sau din 1 Octombrie 1943 (cu două luni înainte de întâlnirea de la Teheran), atrage atenţia asupra pericolului ce paște Europa.  „Spania consideră că independent de care va fi soarta armelor şi chiar de dinainte de război, există în lume o problemă spirituală de cea mai mare importanţă, pe care o constituie ambianța revoluţionară a maselor îndepărtate de Dumnezeu şi care aspiră la o îmbunătățire a situaţiei lor materiale prin violenţă lipsită de orice scrupule în alegerea mijloacelor. Acest spirit revoluţionar de diferite nuanţe este cuprins în termenul generic de „bolșevism”. Războiul este un fenomen pasager, în timp ce spiritul revoluţionar al maselor constituie o problemă fundamentală a epocii noastre.”

 

După acest discurs Americanii au reproşat Spaniei ca s-a apropiat prea mult de Germania şi riscă să piardă ajutorul economic din partea Aliaţilor. Ambasadorul american, într-o scrisoare adresată Ministerului de Externe spaniol, face afirmația că „comunismul este o problemă internă a Rusiei, care nu va afecta în niciun fel ţările cu un nivel de viaţă mai ridicat”. La asta Contele de Jordana răspunde: „Îmi vine greu să cred că cineva ar putea fi de acord că acest pericol enorm, care ameninţă civilizaţia noastră, s-ar putea reduce la o mică problemă de ajustare de salarii. Nu, domnule Ambasador, nu este o simplă problemă economică şi nici una socială, chiar dacă i-am acorda cel mai larg înţeles. Este vorba de o problemă spirituală, de un rău de cea mai mare gravitate, care afectează până în adânc sufletul omenesc, pentru că atunci când se învaţă masele că morala este o prejudecată burgheză şi că nu există o justiţie superioară faţă de care suntem răspunzători pentru faptele noastre, ele sunt private de orice frână şi sunt lansate la atac împotriva tuturor obstacolelor care s-ar opune la satisfacerea celor mai brutale instincte ale lor.” (Top Secrets, pp 80-81).

 

Afirmaţia Secretarului de Stat American este perfidă, de rea credinţă, menită să inducă în eroare şi să ascundă conspiraţia ce se ţesea împotriva întregii Europe. Ce urmărea Internaţionala comunistă, cu sloganul: „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”, dacă nu revoluţia mondială? Comunismul nu a intrat nicăieri prin voinţa poporului, ci prin siluirea ei de către armata sovietică de ocupaţie, (nelimitat sprijinită USA militar, politic, economic şi prin diplomaţie), sau prin ajutor extern direct (din partea Statelor Unite), cum a fost în Cuba.

 

* * *

 

În continuare extragem din broşura „Who Brought the Slaves to America” scoasă de „Sons of Liberty”, P.O.Box 449, Arabi, LA, 70032, rezoluţia  „Conferinţei Centrale a Rabinilor din America, 1956,” - cu subtitlul:  „Instrucţiuni confidenţiale către toţi evreii ortodocşi, reformişti, nereligioși şi „încreștinați”- din care aflăm cât de stăpâni se simţeau evreii pe lume în 1956:

 

„Noi suntem aproape să ne atingem scopul. Al doilea război mondial a avansat măreţ planurile noastre. Ne-a reuşit să aducem creştinii să se omoare unii pe alţii şi să aducem alte multe milioane de creştini în situaţia să nu ne poată face niciun rău. Ne-a mai rămas puţin de făcut ca să câştigăm controlul total asupra stupizilor de goimi (creştini). 

 

Evrei din America:

acestea sunt ultimele instrucţiuni pentru voi:

 

1. Continuaţi să lărgiţi controlul asupra radio-difuziunii, televiziunii, ziarelor, cinematografelor şi revistelor.

2. Educaţi copiii voştri şi alungaţi-i pe creştini din avocatură, medicină, farmacie şi din întreg comerţul de detaliu.

3. Transformaţi şcolile şi universităţile lor în centre de instrucţie pentru revoluţia noastră roşie.

4. Ridiculizaţi credinţa creştină, dezbinați poporul ei şi slăbiţi-le bisericile.

5. Demoralizaţi-le femeile şi copiii.

6. Corupeţi-le tribunalele şi faceţi-le de ruşine.

7. Întoarceţi o clasă socială împotriva alteia, Negrii împotriva Albilor.

8. Cumpăraţi politicienii şi continuaţi să corupeţi administraţiile locale, provinciale şi naţionale.

9. Anihilaţi fasciştii antisemiți în orice fel.

10. Folosiţi-vă de instrumente binevoitoare ca un Truman, un Eisenhower, un Stevenson şi Warren; ei vor face treaba pentru voi.

11. Plănuiţi emigrarea nelimitată şi fără restricţii a persecutaţilor noştri (din alte state) în această ţară.

12. Continuaţi să le controlaţi banii prin sistemul federal de rezerve.

13. Continuaţi să plasaţi evrei în posturile guvernamentale, în Armată și în Marină.

14. Noi trebue să distrugem Republica asta şi s-o înlocuim cu o democrație,  care înseamnă socialism de stat guvernat de evrei, (Jewish Governed State Socialism).

15. Continuaţi controlul asupra Departamentului Muncii, faceţi agitaţii, provocaţi prin orice mijloace nelinişti, greve violente în toate modurile şi în toate împrejurările.

 

Cu o astfel de strategie şi cu aceste metode trebue să reușim să prăbuşim această ţară în sărăcie, în demoralizare, în faliment, și-ntr-un război civil prin care să micşorăm numărul inamicilor noştri.

 

Revoluţia bolşevică ne-a făcut stăpânii Rusiei.

 

Ultimul război ne-a făcut conducătorii întregii Europe, mai puţin Spania.

 

Fie că viitorul război să ne facă stăpânii Americii.

 

Pentru prezervarea rasei noastre sunteţi avizaţi că dacă sunteţi întrebaţi de Goimi despre oricare din punctele de mai sus, trebue să refuzaţi să răspundeţi, să abjuraţi, să repudiaţi şi să negaţi şi asta chiar şi sub jurământ, dacă e cazul, aşa cum ne învaţă Talmudul.

 

Credem că este de prisos să vă atragem atenţia asupra consecinţelor teribile dacă aceste instrucţiuni ar cădea în mânile Goimilor.

 

Conferinţa Centrală a Rabinilor din America - 1956.

 

Prin cine controlează şi domină evreii viaţa politică şi economică a naţiunilor? Câteva citate date mai jos ne vor lămuri:

 

„Francmasoneria este o organizaţie evreiască, a cărei istorie, grade, simboluri şi parole convenţionale sunt evreești de la început până la sfârşit.”

 

„Izraelite of America”, 3 August 1866

 

„Francmasoneria este născută în Izrael”.

 

„Jewish Tribune”, 29 Oct. 1925

 

„Anglia se luptă pentru noi, pentru cauza evreiască şi în această luptă ea este sprijinită de francmasonii din întreaga lume.”

 

„Jewish Chronicle”, Octombrie 1940

 

„Din 670.000 de francmasoni în Europa, 475.000 sunt în Anglia. Din 4,5 milioane de francmasoni în întreaga lume, 3,5 milioane sunt în America.”

 

Statistiques maçoniques

 

* * *

 

În 1954 Benjamin Freedman a publicat o carte „Facts are Facts - The Truth About the Kazars”, despre care autorul spune: „Evenimentele istorice revelate pentru prima dată prin această carte aduc dovezi de necontestat că continua lor suprimare (înăbuşire) se dovedeşte a fi dăunătoare securităţii naţionale (USA), păcii în lume, buneistări a omenirii, cât şi progresului civilizaţiei.” Cartea a fost tradusă şi publicată de editura noastră (în 1996) sub titlul: „Întâmplările sunt întâmplări şi faptele sunt fapte, - Adevărul despre Kazari”.

 

Reproducem mai jos prefaţa ei: „Cine este Benjamin Freedman?”, în care este prezentată lupta sa, a evreului încreştinat, de a demasca conspiraţia Kazarilor deveniţi evrei sionişti, împotriva civilizaţiei creştine:

 

CINE ESTE BENJAMIN FREEDMAN?

 

Născut în 1890, Benjamin Freedman a fost un afacerist prosper din New York, care într-un timp deţinea majoritatea acţiunilor manufacturii de detergenţi Woodbery. Dar în 1946 s-a disociat de plutocraţia internaţională în cercurile căreia se născuse şi crescuse, desgustat de planurile acesteia pentru civilizaţia şi naţiunile creştine. Şi-a dedicat restul vieţii şi cea mai mare parte din averea personală (peste $2,5 milioane) demascării acestor planuri pe care le cunoştea bine, căci îşi petrecuse viaţa în cele mai înalte cercuri ale organizaţiilor evreieşti şi plutocratice; fusese strâns asociat cu Bernard Baruch, cu Samuel Untermayer, cu președintii-marionete mânuiţi de aceştia, ca Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, John F. Kennedy, cu tatăl acestuia din urmă, ambasadorul Joseph Kennedy. Convertit cu adevărat la catolicism, nu de formă ca prelaţii care populează Vaticanul astăzi, Benjamin Freedman s-a disociat de talmudism şi de sionism şi a devenit astfel inamicul lor public numărul unu, atacat cu furie şi descris ca un „evreu antisemit”. Dar Benjamin Freedman nu-şi ura rudele şi prietenii; el obiecta doar la distrugerea civilizaţiei creştine şi a popoarelor care le-au asigurat prosperitatea.

 

Pentru a schiţa personalitatea lui Benjamin Freedman, redăm aici punctele principale ale unei prelegeri pe care a ţinut-o în anii 1960.

 

„În Statele Unite”, zice el, „sioniştii au pus mâna pe absolut toate ramurile guvernului. Sioniştii şi coreligionarii lor domnesc în Statele Unite ca monarhi absoluţi”, spune el, şi-şi sprijină afirmaţia cu dovezi din istoria acestui secol. Primul război mondial fusese câştigat de către armata german” în primii doi ani, arată el, în care armata franceză fusese complet incapacitată, iar Marea Britanie stătea izolată şi neputincioasă înconjurată de ape patrulate de submarine germane. Chiar în aceste situaţii, Germania a oferit Marei Britanii condiţii de pace extrem de avantajoase: încheierea păcii cu revenirea la situaţia dinainte de război. Guvernul britanic se gândea serios să le accepte, când în Octombrie 1916 sioniştii din Londra, reprezentanţi ai evreimii est-europene, au împiedecat încheierea păcii, promiţând Marii Britanii o victorie pe care le-o vor procura Statele Unite, care nu intraseră în primul război mondial şi nu erau în conflict cu nimeni - cu condiţia ca Marea Britanie să le dăruiască sioniștilor patria palestinienilor, Palestina, la care nici Marea Britanie, nici evreii din Europa răsăriteană nu aveau niciun drept. În Statele Unite, zice Benjamin Freedman, evreii deţineau pe atunci, (ca şi acum) presa de mare circulaţie; ei urau Rusia ţaristă şi-i doreau înfrângerea, motiv pentru care bancherii de pe Wall Street ca Kuhn şi Loeb, refuzau să finanţeze aliaţii Rusiei, Anglia şi Franţa. Dar imediat ce sioniştii au obţinut promisiunea că li se va „dărui” patria palestinienilor, pe care-i vor putea masacra şi izgoni pentru a-şi întinde statul lor mesianic, toată presa americană, care fusese pro-germană, dintr-o dată a descoperit că nemţii sunt „huni”, că taie mâinile copilaşilor de țâță cu baionetele şi alte astfel de fantezii. Nu se mai putea citi nimic altceva în presa americană decât despre cauza sfânta a războiului împotriva Germaniei. Marioneta talmudiştilor, preşedintele Statelor Unite Woodrow Wilson, a declarat război Germaniei şi la Londra a fost scrisă „Declaraţia Balfour”, prin care s-a dat sentinţa de moarte poporului a cărui patrie fusese Palestina de mii şi mii de ani.

 

La Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, a participat o delegaţie a evreilor condusă de Bernard Baruch şi compusă din 117 evrei; „am fost unul dintre ei şi ştiu cum s-au petrecut lucrurile” spune Freedman. Delegaţia a scos la iveală declaraţia Balfour prin care i se promisese Palestina și Nemţii şi-au dat seama că tot măcelul pe care-l suferiseră, şi toată suferinţa la care erau supuşi, cu ţara ciopârțită şi populaţia epuizată de birurile crunte impuse nemţilor ca „reparaţii de război” îşi au rădăcina în târgul în virtutea căruia evreii din răsăritul Europei puteau folosi forţa financiară şi militară a marilor puteri pentru ca să practice genocidul împotriva palestinienilor. Şi această împilare cruntă şi sângeroasă le era aplicată lor, nemţilor, care-i primiseră pe evrei cu braţele deschise şi-i lăsaseră să se îmbogăţească şi să prospere în Germania ca nicăieri în lume. Ca şi în Statele Unite, în Germania evreii deţineau toată industria şi întregile finanţe; industriaşul evreu Rathenau era poate de o sută de ori mai bogat în Germania decât coreligionarul său Bernard Baruch în Statele Unite; tot un industriaş evreu era şi cel mai mare armator, proprietarul liniilor North-German Lloyd şi Holland-American Line; bancherii casei domnitoare Hohenzollern erau tot evrei, şi cei mai bogaţi bancheri comerciali din lume erau evrei din familia Warburg din Hamburg. Şi în timp ce Nemţii trudeau ca să-şi îmbogăţească evreii, aceştia aranjau înfrângerea şi distrugerea Germaniei, pe care o vânduseră ca să obţină de la adversarii ei pământul palestinienilor, care avea valoare propagandistică crucială pentru sionişti. În însăşi ziarele sioniste din anii 1919-1923 se scria că sentimentul anti-evreiesc care se înfiripa în Germania se datora faptului că nemţii începuseră să-şi dea seama cum au fost înjunghiaţi pe la spate de către evreii pe care-i găzduiseră şi-i îmbogăţiseră în patria lor, arată Freedman care subliniază că ura pe care şi-o atrăseseră nemţii pentru succesul şi prosperitatea lor industrială şi comercială din partea Marei Britanii şi Franţei, care-şi vedeau hegemonia financiară ameninţată, a fost folosită de sionişti pentru a distruge cele mai primitoare şi generoase gazde pe care le avuseseră vreodată, țara în care nu sufereau discriminări sau persecuţii, şi ţara ai care locuitori muncitori şi cinstiţi le permiseră să se îmbogăţească imens. Până şi publicaţiile sioniste ale timpului recunoşteau că antisemitismul german nu era nici religios, nici rasial, ci doar reacţia la felul în care îşi răsplătiseră evreii gazdele. Documentele autentice (cu grijă ascunse şi falsificate de istoriografia „pe linie” din Occident), arată că nimeni nu clintise nici măcar un fir de păr din capul vreunui evreu, nici măcar după trădarea lor. Hugo Schönfeld, un evreu pe care Departamentul de Stat american l-a trimis să cerceteze situaţia deţinuţilor din lagăre în 1933, a raportat că în lagărele de concentrare germane erau internați comuniştii şi alţi adversari politici ai regimului, care erau sănătoşi şi în bună condiţie fizică. Desigur, erau mulţi evrei în aceste lagăre de concentrare căci evreii constituiau 98% din cadrele partidelor comuniste, spune Benjamin Freedman, şi mai erau masonii şi membrii unor organizaţii similare.

 

În Iulie 1933 a avut loc o întâlnire a reprezentanţilor evreimii mondiale, care a pus în fata nemţilor un ultimatum: „Hitler să fie eliminat şi toţi evreii să fie repuşi în poziţiile pe care le doreau, indiferent dacă sunt comunişti sau nu.” Nemţii, care aveau vie în memorie puciul comunist al Rosei Luxemburg şi al grupului ei din 1919, n-au acceptat ultimatumul, şi atunci Samuel Untermeyer, reîntors de la Congresul evreimii mondiale, a anunţat public la o emisiune radiofonică declaraţia de „război sfânt al evreimii mondiale împotriva Germaniei”.  Acest „război sfânt” a luat forma unui boicot comercial care urmărea să ducă la genocidul prin înfometare a două treimi din populaţia Germaniei, căci solul Germaniei nu putea hrăni populaţia şi două treimi din alimentele poporului german erau importate în schimbul produselor industriale germane. Aceste produse erau acum boicotate şi refuzate pe pieţele de desfacere ale lumii dominate de plutocraţia evreiască. Această declaraţie de „război sfânt” a fost publicată în „The New York Times” la 7 August 1933.

 

În timp ce poporul german suferea de pe urma acestui boicot, în timp ce mulţimile americane erau aţâţate de calomniile pline de ură din ziare şi de linia politică a lui Roosevelt la isteria colectivă antigermană, nici un fir de păr nu fusese atins în capul vreunui evreu din Germania în 1933, zice Benjamin Freedman. Nemţii nu puteau să nu observe calomniile şi ura nestăvilită revărsată împotriva lor la instigaţia evreilor pe care-i îmbogăţiseră prin truda lor; şi nu puteau să nu observe că sunt şomeri şi muritori de foame pentru că aşa a hotărât Samuel Untermeyer. Dar resentimentul lor se mărginea la vorbe, la insigne şi inscripţii pe pereţi; de abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a asasinat un diplomat german fără nici un motiv (căci motivul invocat de el s-a dovedit a fi mincinos), a început să se manifeste antisemitismul în Germania, arată Benjamin Freedman